Flanări prin Nivelles, Blegia (II)

Viaţa comunităţii din Nivelles, tutelată de cultul Gertrudei, Sfânta primului mileniu al omenirii, a înflorit literalmente odată cu trecerea anilor. Legăturile privilegiate cu dinastia carolingiană, ca urmare a urcării pe tron a lui Pepin cel Scurt, nepotul Gertrudei, succedat de fiul său Charlemagne şi de împăraţii germani, i-au sporit însemnătatea şi faima. Dar firul vieţii monahale s-a rupt în 1798, odată cu amurgul multor mănăstiri în părţile acestea de lume. Această stingere, cu tristeţea ei inexorabilă, n-a afectat însă rolul jucat de colegială şi nici intensitatea cultului Sfintei Gertrude.
Biserica fost pe mai departe şi este şi azi punctul nodal al urmaşilor celor care s-au stabilit în preajma mănăstirii şi au întemeiat Nivelles. Se poate spune că localitatea este creaţia abaţiei. Domeniile vaste şi bogate ale acesteia aveau nevoie de mână de lucru ca să fie exploatate. A apărut întâi în jurul aşezământului abaţial o piaţă, ce a supravieţuit până azi. Negustorilor li s-au alăturat firesc meşteşugarii, mici industriaşi, berarii şi lucrătorii cu ziua şi braţele. Se articula văzând cu ochii o viaţă de târg, prindea aripi un centru comercial, unul din cele mai dinamice din ducatul de Brabant. Momentul de vârf s-a înregistrat în secolul al XII-lea. Atunci s-a construit şi un zid de apărare, adăpost pentru 11 parohii ale oraşului şi satelor din împrejurimi. Declinul a survenit peste două sute de ani, atunci când ducii de Burgogne au căpătat şi rangul de duci de Brabant. Din acel moment Nivelles îşi pierde importanţa avută şi ajunge o localitate de nivel secundar. Războaiele religioase din Ţările de Jos n-au făcut decât să accentueze căderea. Perioada stăpânirii austriece, una calmă şi prosperă, este cea în care ia naştere burghezia. Bogaţi, reprezentanţii acestei clase îşi etalează condiţia de oameni avuţi şi-şi afirmă statutul prin reşedinţe somptuoase. Totodată, pentru instituţiile administrative se construiesc edificii monumentale, care schimbă fizionomia aşezării. Nivelles devine district, apoi centru departamental.
Funcţionează aici şi un Tribunal de primă instanţă, al cărui sediu, o clădire din cărămidă aparentă cu tigheluri din piatră măiestrit modelate domină frontonul Pieţii Centrale, înscriind manifest şi neechivoc semnul autorităţii legii, ce este deasupra tuturor. Odată cu proclamarea independenţei Belgiei, Nivelles capătă atributele unui prestigios centru al şcolarităţii secundare, renume păstrat până azi. Industria grea îşi creează aici câteva unităţi de producţie, ceea ce impulsionează modernizarea urbană. Bombardamentele germane din mai 1940 au distrus multe dintre aceste construcţii. Oraşul şi-a dovedit vitalitatea şi capacitatea de regenerare, refăcându-se imediat după război. Această disponibilitate de a o lua de la capăt şi a ieşi din situaţii greu surmontabile a ieşit în evidentă şi în 1988, când industria grea a început să piardă din viteză, ceea ce a dus la închiderea uzinei ce era motorul vieţii economice a urbei. Comunitatea a reacţionat însă rapid şi, privind spre viitor, a creat un parc industrial, oferind câmp de investiţii pentru noile tehnologii. Acesta a fost fondat în 1956 şi aici şi-au deschis producţia noile companii informatice şi de inovare tehnologică.
Deschisă spre modernitate, aşezarea cultivă statornic respectul sacru pentru relicvele unui trecut tumultuos şi încărcat de fapte de seamă. Patrimoniul e conservat şi pus în valoare. În vechea abaţie şi în turnul colegialei s-a amenajat un muzeu, vizitat şi de David, nepotul nostru, cu grupa lui de la grădiniţă. Această grijă pentru tezaurele de odinioară e o constantă a existenţei în timp a Nivelles-lui.
În secolul al XIX-lea biserica şi întreg complexul mănăstiresc şi-au recăpătat conturul roman. Pagubele grave pricinuite de bombardamentul german au fost înlăturate prin ample lucrări de restaurare în anii 1948-1959 şi 1971- 1984. Cu acest prilej biserica din secolul al XI-lea şi-a regăsit tiparul roman originar. Temelia a fost reclădită pe baza descoperirilor arheologice. Opţiunea pentru un turn octogonal, caracteristic stilului roman târziu, a survenit dintr-o consultare populară ce a avut loc în 1974. Vitraliile sunt opera a doi artişti reputaţi, Marthe Wery şi Jean - Paul Edmons. Întreaga reconstrucţie s-a finalizat în 1995. Subsolul e acum sit arheologic, în care se detaşează prin valoarea sa mormântul Sfintei Gertrude, cea care, sanctificată, a fost aleasă patron al oraşului. În ziua sa din calendar are loc sărbătoarea Nivelles-lui.
Toată suflarea se adună şi urmează cu evlavie în pelerinaj uriaşul car în care sunt moaştele Sfintei. Timpul se dilată şi se comprimă, totodată. Se reunesc veacurile în curgerea de roată scrâşnind pe caldarâmul de granit sau asfalt. Oamenii se simt mai ai locului şi-şi află miraculos rădăcinile. Domneşte o stare de jubilaţie, dar şi de smerenie, de înţelegere mai profundă a rosturilor. Eternitatea nu mai este ceva abstract, o nălucă ce fuge şi pe care n-o ajungi niciodată, ci capătă corporalitate, chiar dacă nu una palpabilă. După ceremonie carul e urcat pe un podium în colegială, unde va sta neclintit vreme de un an, până la următorul pelerinaj. În tot timpul acesta pe o plasmă se derulează fără încetare spre aducere aminte şi trăire întru sfinţenie imaginile procesiunii precedente.
Grăirea imensităţii din piatră a colegialei, cu deschiderile ei majestuoase, cu delicatele şi unduioasele plăsmuiri sculpturale ale lui Laurent Delvaux (1676 - 1778), cu atmosfera crepusculară a tainei şi magiei, te transpun pe tărâmul reculegerii şi curăţiei sufleteşti. Colegiala Sainte Gertrude este nucleul vital al oraşului. Dăinuie peste curgerea vremii ca un însemn al puterii înălţătoare a oamenilor acestor pământuri.

Sursa foto: www.enlightenmentmag.com