Fuga în Egipt şi masacrul dictat de Irod

 Strâns legate de Naşterea Domnului Hristos sunt două evenimente foarte importante pentru istoria acelui timp, relatate în Evanghelie, dar mai puţin cunoscute omului contemporan: fuga Familiei Sfinte în Egipt, din calea furiei Regelui Irod; uciderea, din porunca aceluiaşi rege, a 14.000 de prunci din Betleem şi împrejurimi.
Aceste evenimente sunt relatate în capitolul al doilea al Evangheliei după Matei. După ce magii au adus ştirea tulburătoare pentru orice conducător politic, în fond, că un rege al poporului respectiv tocmai s-a născut, Regele Irod a recurs la o viclenie: i-a invitat personal pe magi la el, în secret, i-a ispitit despre datele astrologice pe care le deţineau ei, apoi i-a trimis la Betleem să-L afle ei înşişi pe Cel Născut, iar ulterior să se întoarcă pe la Irod, să-i dea toate detaliile pentru ca şi el să meargă să I se închine. În sinceritatea lor, magii l-au crezut pe rege a fi de bună credinţă, şi aveau de gând să facă aşa cum el le ceruse. Însă, un înger al lui Dumnezeu le-a comunicat, în vis, să nu se mai întoarcă pe la Irod, ci să plece pe altă cale înapoi în ţara lor. „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod (...) Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2, 13-16).
Tradiţia Bisericii a păstrat informaţia că masacrarea pruncilor - 14.000, un număr imens pentru vremea respectivă - s-a petrecut la un an după Naşterea Domnului, probabil după ce Regele Irod a epuizat toate mijloacele avute la îndemână pentru a identifica exact pe Noul Născut, despre Care îl informaseră şi arhiereii şi cărturarii lui Israel, când le-a cerut tălmăcirea proorociilor vechi testamentare referitoare la Mesia, nu doar cei trei înţelepţi de la Răsărit. În acel context, Preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a fost şi el ucis, în Templul din Ierusalim, unde slujea, fiindcă şi-a ascuns fiul - pe Sfântul Ioan - din faţa ucigaşilor. După moartea lui, Irod a decis uciderea tuturor bătrânilor pe care îi întrebase despre Prunc, şi a tuturor membrilor Sinedriului - Tribunalul evreilor.
Dincolo de tragedia acestui masacru de proporţii, rămâne reflecţia la izvorul ei: orgoliul nemăsurat al unui conducător politic paranoic, temător pentru funcţia, pentru puterea lui, de dragul căreia a fost în stare să ucidă cu cruzime mii şi mii de nevinovaţi.