Hyperion – Dan Simmons

Spre rusinea mea, recunosc ca nu am auzit de Dan Simmons decat recent, si nu prin intermediul operei sale de scriitor, ci printr-un interviu peste care am nimerit navigand pe Internet. In acel interviu, Simmons dovedea un dispret deloc mascat legat de evolutia filmelor SF de dupa 2000 incoace, considerandu-le opere lipsite de valoare create de pusti de 26 de ani care cred ca stiu SF pentru ca au vazut Star Trek in copilarie etc etc. Evident intrigat (cine e acest Dan Simmons de isi permite sa vorbeasca asa?!), mi-am dat “sarcina de lucru” sa ma documentez mai mult despre aceasta persoana. Au trecut insa cateva luni, am uitat de interviu si de Simmons, insa la standul Nemira de la un targ de carte mi-au cazut ochii pe seria Hyperion Cantos, si mi-am reamintit de unde imi suna cunoscut autorul, asa ca am cumparat seria, mai mult din curiozitate decat atras de scurta descriere de pe coperta-spate.

Premiza romanului Hyperion este una relativ simpla, insa este mult mai complexa decat pare initial: pe planeta Hyperion exista o serie de artefacte misterioase, denumite Criptele Timpului, unde salasluieste o creatura la fel de misterioasa, pe numele ei Shrike. Aceste Cripte reprezinta un soi de Mecca, fiind loc de pelerinaj atat pentru cercetatori (care incearca sa rezolve enigmele Criptelor si ale anomaliilor acestora), cat si pentru oamenii de rand, care vad in Shrike o fiinta divina. Atunci cand planeta este amenintata de invazia Expulzatilor (pentru a nu va strica lectura, nu detaliez cu privire la acestia), omenirea trimite un ultim grup de 7 pelerini atent alesi pentru a da piept cu Shrike (motivul pentru care acest pelerinaj e crucial va las sa il descoperiti singuri).

Aceasta prima parte a seriei are mai mult un rol introductiv in universul minunat ilustrat de Dan Simmons (nu poti sa nu ramai perplex in fata imaginatiei sale debordante pe masura ce citesti). Ca actiune principala, nu se intampla extrem de multe lucruri, un mai mare volum din opera fiind ocupat de cele 6 povestiri incorporate in roman, fiecare prezentand viata unui personaj.

Pe langa faptul ca reprezinta un excelent mod de caracterizare al personajelor, povestirile ajuta la creearea unei imagini coerente a universului romanului, initial cititorul fiind asaltat de termeni necunoscuti (Hegira, TehNucleu, Expulzati, teleproiectare, Marea Greseala, Crangul lui Dumnezeu s.a.m.d.). Si in plus, sunt interesante, atat prin actiunea propriu-zisa, cat si prin faptul ca sunt mostre ale diferitelor stiluri SF. Spre exemplu, avem povestea unei detective cu un puternic iz – ati ghicit -  cyberpunk sau povestea unui general cu accente de SF militar. Atentie insa, prima parte se incheie cu un cliffhanger de zile mari, asa ca e foarte indicat sa aveti deja in biblioteca partea a 2-a cand va apucati de lecturat Hyperion. De asemenea va recomand sa o incepeti atunci cand aveti timp liber la dispozitie, pentru ca Simmons te prinde in lumea sa imaginara si nu iti mai da drumul pana nu ai intors ultima fila.

Am sa ma abtin sa detaliez mai departe pentru ca nu vreau sa stric placerea celor care nu au citit inca romanul, insa ii sfatuiesc sa o faca, si cat mai repede! Desi este in mod evident mai accesibila cititorilor obisnuiti cu SF-ul, deci obisnuiti sa citeasca 50-100 de pagini fara sa inteleaga mare lucru datorita abundentei de termeni inventati de autor, o recomand cu caldura tuturor, pentru ca face parte din acea categorie restransa de romane care trebuie citite, indiferent de genul in care sunt incadrate.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/