Iconoclasm, iconografie şi Ortodoxie
Dimensiune font:
* Bunavestire este momentul de început al mântuirii neamului omenesc * dincolo de raţionalitate, există misterul, taina credinţei, care se simte, se trăieşte, mult mai mult decât se teoretizează
Duminica a cincea din Triod şi prima din Postul Mare a fost numită şi cinstită de către Biserică sub denumirea de Duminica Ortodoxiei. Acest lucru aminteşte, în principal, despre victoria susţinătorilor cultului icoanelor asupra demolatorilor lui - iconoclaştii. Iconoclasmul este acea doctrină oficială a statului şi a Bisericii bizantine, din secolele al VIII-lea şi al IX-lea, care a impus distrugerea icoanelor şi disciplinarea celor ce li se închinau. El însemna dorinţa de respectare a poruncii a doua din Decalog, pe care o invocă, tendenţios, mulţi creştini, şi astăzi: „Să nu-ţi faci chip cioplit...”.
Cuvântul „ortodoxie” înseamnă „dreaptă credinţă”. Iar cinstirea icoanelor - o caracteristică şi o frumuseţe fundamentală a Ortodoxiei - este inclusă în dreapta credinţă, şi implicit în dreapta vieţuire şi dreapta mărturisire creştine. Ceea ce nu înseamnă că un creştin ortodox se închină, idolatrizând obiectul icoanei, ci doar cinsteşte persoana reprezentată în ea. Acest adevăr al credinţei ortodoxe - cinstirea icoanelor, şi implicit susţinerea iconografiei, a reprezentării în pictură a Chipului Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a Sfinţilor - este celebrat, în principal, în Duminica Ortodoxiei. Dar, în ansamblu, această duminică vizează credinţa ortodoxă în integralitatea ei, nu doar un aspect al său.
Cât priveşte cinstirea icoanelor şi iconografia, ele sunt aspecte care au fost cu mult avânt îmbrăţişate şi de către alte confesiuni creştine, în Vest existând, de câteva decenii bune, un adevărat „trend” al icoanei ortodoxe. Căci picturi religioase a avut şi are şi Vestul, icoane însă, a avut doar Ortodoxia. Evident, şi în Ortodoxie există şi picturi religioase, care nu sunt, însă, icoane. Icoana este o modalitate de reprezentare picturală după canoane sau legi absolut clare, cuprinse în erminiile bizantine. Iar a pricepe erminia bizantină presupune, mai întâi, a asimila teologia bizantină, care este duhul, esenţa, miezul erminiei.
În acest an liturgic, prin coincidenţă, Duminica Ortodoxiei este imediat secondată de Praznicul Împărătesc al Buneivestiri. Icoana Buneivestiri - una dintre cele mai frumoase ale Ortodoxiei - este una centrală în orice biserică ortodoxă, fiindcă reprezentarea Buneivestiri este tema iconografică a uşilor împărăteşti, uşile centrale ale Sfântului Altar. Bunavestire este momentul de început al mântuirii neamului omenesc - lucru subliniat de imnografia aferentă serviciilor liturgice ale zilei -, de aceea, intrarea în Împărăţia Fiului lui Dumnezeu făcut om pentru noi - simbolizată de către Sfântul Altar - nu se poate concepe în afara momentului „zero” al înomenirii Sale: întruparea în pântecele Fecioarei Preacurate.
Icoana Buneivestiri dă şi răspunsul la empirica şi deseori mult prea vulgara întrebare asupra Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt, iar nu din poftă bărbătească. Aşa cum lumina soarelui trece prin geam în mod insesizabil, fără să afecteze în vreun fel calitatea lui, şi schimbând radical înfăţişarea interiorului de el luat „în stăpânire”, la fel a putut Duhul Sfânt să-L sălăşluiască pe Fiul lui Dumnezeu Prunc în trupul Fecioarei. Dincolo de raţionalitate însă, există misterul, taina credinţei, care se simte, se trăieşte, mult mai mult decât se teoretizează. A aprofunda şi a trăi misterul credinţei creştine autentice, aceasta este invitaţia Duminicii Ortodoxiei, a iconografiei ortodoxe şi a Buneivestiri.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Comentarii
ion popescu
Mar 23, 2013
frumos. am descoperit aceste comentarii, mult mai la obiect si mai bine structurate decat cele publicate pe situri "de specialitate".
Adauga comentariul tau