Ora Vrajitoarelor (vol 1,2) - seria Cronicile Vrajitoarelor 1

    "... un asemenea sistem, în care cineva îţi dictează fiecare mişcare - fie el zeu, sau diavol, sau subconştientul nostru, sau genele noastre tiranice -, este imposibil. Viaţa însăşi trebuie să se bazeze pe posibilitatea infinită a alegerii şi a întâmplării. dacă nu putem dovedi asta, trebuie să credem că aşa este. Trebuie să credem că ne putem schimba, că ne putem controla, că ne putem influenţa destinele.(...) Cred în liberul arbitru, forţa atotputernică după care ne conducem ca şi cum am fi fiii şi fiicele unui Dumnezeu drept şi înţelept, chiar dacă nu ar exista o astfel de fiinţă supremă.(...) Cred că putem trece prin filtrul raţiunii ce este binele şi cred în comuniunea dintre bărbaţi şi femei, în care iertarea greşelilor va fi întotdeauna mai importantă decât pedepsirea lor; cred că în frumoasa lume naturală care ne înconjoară noi reprezentăm cele mai bune fiinţe, pentru că numai noi putem vedea acea frumuseţe naturală, o putem aprecia, putem să învăţăm din ea, să plângem pentru ea, să încercăm să o protejăm şi să o conservăm.(...) Cred cu adevărat că liniştea sufletească se poate obţine şi în faţa celor mai mari orori sau pierderi. Poate fi obţinută prin încredere în schimbare, şi în voinţă, şi în întâmplare şi având încredere în noi, că vom face ceea ce trebuie mai mult decât ceea ce nu trebuie, atunci când ne confruntăm cu dificultăţi."
    Este greu ca o recenzie să se ridice la nivelul scrierilor lui Anne Rice. Este adevărat că orice autor va fi definit, într-o oarecare măsură, şi prin publicul său, dar atunci când acest autor reuşeşte să pună în cuvinte trăirile, sentimentele, gândurile şi aspiraţiile cititorului, atunci vorbim despre magie în stare pură. "Ora Vrăjitoarelor" este ceea ce se numeşte "o carte în carte", o poveste actuală care, pentru a putea fi înţeleasă pe deplin, va fi secondată de o adevărată saga de familie, o documentare cronologică a familiei Mayfair, ce porneşte din negura secolelor trecute, pentru a se ancora în prezent. Este vorba oare de predestinare, sau despre  alegeri greşite? Cred că putem vorbi despre o luptă dusă de-a lungul secolelor în familia Mayfair între viaţa normală şi anomalie, între "evoluţie şi intervenţie dezastruoasă", ambele având misterele şi miracolele lor. Dacă unii din membrii familiei caută confirmarea umanului şi a naturalului, precum Carlotta, alţii îmbrăţişează supranaturalul şi-l transformă în mod de viaţă. Dualismul acesta va traversa ca un fir roşu întreaga naraţiune, cititorul asistând cu sufletul la gură la această antiteză: "Simt întunericul lângă mine; simt şi strălucirea luminii. Şi mult mai puternic simt contrastul dintre cele două." Vom asista la lipsa de scrupule pentru atingerea scopului personal atât de o parte a baricadei, cât şi de cealaltă parte, iar incestul va fi prezentat ca o modalitate de a întări trăsăturile, a dubla puterile, a purifica sângele. Cititorul va beneficia de existenţa a trei perspective diferite de a privi întâmplările din carte, perspective care se apropie, se îndepărtează, se împletesc câteodată, astfel că interesul este menţinut în permanenţă viu, iar viziunea se păstrează proaspătă până în final. Avem Talamasca, sau observatorul imparţial, membrii Mayfair care cedează în faţa puterii oferită de magie şi de viziunea "Bărbatului" invocat şi controlat - demon, spirit, entitate, dedublare a unui suflet chinuit sau proiectare a unor dorinţe ascunse - şi membrii care încearcă să scape din tiparele familiei. Indiferent de latura pe care alege alege să se axeze, cititorul va fi fascinat de întregul demers, iar lectura va fi extrem de satisfăcătoare şi datorită stilului dezinhibat de a trata subiectele abordate.
    În concluzie cine doreşte să fie sedus "de" magie şi "cu" magie nu va avea nimic altceva de făcut decât să citească această carte fascinantă şi unică.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/