PAGINI DE JURNAL – Alexandru Tatos

Pagini de viaţă… viaţă aşternută în pagini de jurnal…

Unul din puţinele privilegii pe care ţi le mai pot aduce un număr generos de ani, trăiţi mai mult sau mai puţin cu simţ de răspundere, sunt valorile generaţiilor trecute şi faptul că ai putut beneficia – auditiv ori vizual – de operele lor, calde încă, dornice să îţi pătrundă repede în minte, suflet, inimă…

Cu timpul, e de la sine înţeles, devin amintiri plăcute, cu care te hrăneşti când afarâ plouă sau când te-ai săturat să te uiţi la ştirile din ce în ce mai apocaliptice, fie ele indigene ori de aiurea.

Îmi este dor să revăd Mere roşii, după scenariul lui Ion Băieşu, cu Mircea Diaconu şi frumoasa Carmen Galin. La fel de mult tânjesc după ecranizarea nuvelei lui D.R. Popescu Duios Anastasia trecea… . În rol principal este Anda Onessa, o tânără actriţă, cu o expresivitate şi interpretare care pe mine m-au fascinat.Apoi, ar mai fi Casa dintre câmpuri, Secvenţe, Întunecare, Secretul armei…secrete….

Filme din care câteva, după umila mea părere, ar putea concura cu cele din aceeaşi perioadă, dar care au semnăturile mari ale altor grei regizori… dar internaţionali şi poate de aceea premiaţi şi recunoscuţi.

Din păcate, pe Alexandru Tatos l-a stins boala noastră cea de toate zilele, cancerul,  în anul 1990, pe 31 ianuarie. Nu mai am ce să adaug. Păcat! Mare păcat!

Mă întreb însă cum ar fi fost un film semnat Tatos în anii ce i-au urmat lui 1989? Dar asta este o altă poveste…

În anul 1994, soţia cineastului, Liana Molnat-Tatos, a editat volumul postum Pagini de jurnal.

Este impresionant, opera sa, munca sa, ceea ce l-a mişcat, ce l-a durur, ce l-a determinat să meargă mai departe, cine l-a ajutat, cine nu l-a mai ajutat, gânduri negre, gânduri mai puţin negre legate de drama artei care l-a consacrat… Pagini de viaţă. Realitate.

Cât am citit cartea, am încercat să vizualizez fiecare moment. Şi atunci când am simţit că e prea mult, să încerc un stop-cadru. Că de dat înapoi, nu se poate, iar pe repede înainte… ar fi prea trist…Pe mine m-a impresionat cartea. Am parcurs-o retrăind o atmosferă care deja aparţine unei ere care a început să se estompeze…

Criticul de film Magda Mihăilescu spunea că „filmele lui Tatos seamănă cu el însuşi. Semn indubitabil al personalităţii. Au tremurul apelor liniştite doar la suprafaţă şi a căror soartă o decid curenţii subterani.”

Poate astea sunt cuvintele care vă vor determina să citiţi despre o viaţă care a curs şi a lăsat în urmă artă.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/