Stephen King – Jocul lui Gerald

Voi scrie aceasta recenzie despre cartea “Jocul lui Gerald” din doua motive: in primul rand pentru ca Stephen King este “ingerul” meu in materie de horror, iar in al doilea rand din consideratie pentru eforturile pe care voi le faceti pentru ca opera acestui prodigios (si extrem de prolific de altfel) scriitor sa fie cunoscuta si in “mereu surprinzatoarea Romanie”.

Am citit acum 5-6 ani prima editie a cartii, publicata de voi in anii ‘90, cand am gasit-o la un anticariat si cred cu tarie ca este una din piesele de rezistenta ale operei lui King, care-i reconfirma talentul de anvergura in domeniu.

Marturisesc ca, dupa primele cateva pagini citite, cartea mi s-a parut slabuta, chiar anosta dar(pentru ca aproape intotdeauna exista un dar nu-i asa?) geniul lui Stephen King nu a intarziat sa puna lucrurile la punct.

Gasesc absolut fascinant felul in care King reuseste sa transforme subiecte domestice, de-a dreptul banale, cum ar fi senzatia de foame exacerbata a unui caine care si-a pierdut stapanul si senzatia de sete din ce in ce mai pronuntata a unei cucoane care, din nefericire, are miscarile limitate de doua perechi de catuse, in tragedii de proportii cosmice.

Si, pentru ca spectacolul pus in scena de “Marele Maestru al Dezastrului” sa fie total, unde se intalnesc aceste personaje, macinate de senzatii deranjante: intr-un decor lipsit de stralucire, de maretia unei intrigi sofisticate, si anume intr-o casa ordinara de vacanta.

Aici singura piesa care face nota discordanta (si in cele din urma ii scoate din sarite pe protagonisti) este… cadavrul defunctului sot al cucoanei Jessie (nimeni altul decat Gerald), care nu a luat deloc in serios avertismentul cum ca cele mai grave accidente se petrec … acasa!

Dar ceea ce face deliciul cartii si, implicit, inimitabil pe Stephen King, este valtoarea trairilor emotionale prin care trece femeia. Jessie, dintr-o victima neajutorata pe cale de a se resemna devine o luptatoare acerba si reuseste sa depaseasca dramatismul situatiei in care se gaseste, eliberandu-se si devenind invingatoare. Iar cainele, inzestrat de autor cu o inteligenta deranjant de ascutita, dar totodata plauzibila, isi potoleste foamea, sub privirile ingrozite ale lui Jessie, infruptandu-se din cadavrul nimeni altuia decat Gerald.

Si cand te gandesti ca tot ceea ce-si dorea tanarul cuplu nu era decat o reconfortanta partida de sex intr-o ordinara casa de vacanta, intr-un banal sfarsit de saptamana… Dar, cu Stephen King, am invatat deja ca nimic nu-i ceea ce pare, nu-i asa?

Cam asta-i despre “Jocul lui Gerald“.

Sursa: http://nemirabooks.ro