De ce "a disparut" Luna pentru o perioada, in urma cu un mileniu. Misterul a fost deslusit de cercetatori

 Timp de mai multe luni, in anul 1110, Luna a devenit invizibila oamenilor. De curand, cercetatorii Universitatii din Geneva au publicat un studiu in revista Nature pentru a explica fenomenul, relateaza Digi 24.

Cercetatorii par sa fi explicat o enigma care dateaza de sute de ani: disparitia Lunii in anul 1110. S-au emis, de-a lungul timpului, mai multe ipoteze pentru a explica acest ciudat fenomen. Pana acum, cei mai multi oameni de stiinta presupuneau ca Luna a disparut din cauza unei eruptii vulcanice. "Vinovatul" desemnat era muntele Helka din Islanda, supranumit si "Poarta infernului", mai arata sursa citata.

Eruptia sa, in 1104, ar fi generat un imens nor de sulf, atat de gros, incat Luna n-a mai putut fi vazuta pe cer timp de cateva luni la rand.

Oamenii acelor vremuri au fost si ei fascinati si probabil speriati de acest fenomen. Potrivit unei cronici medievale din Anglia (Cronica din Peterborough), anul 1110 a fost un an al dezastrelor: ploi torentiale au manat recoltele, foametea a pus stapanire peste tot si, de parca n-ar fi fost suficient de rau, intr-o noapte de pomina din mai, Luna pur si simplu a disparut de pe cer, desi aparuse stralucitoare pe cer. Dar apoi lumina ei s-a estompat incetul cu incetul. Si nu a fost din cauza norilor, pentru ca stelele continuau sa se vada pe cer, si nici din n-a fost vorba despre o eclipsa.

Dar de ce Luna sa fi devenit invizibila abia la sase ani dupa eruptia vulcanului, in 1100? Sebastien Guillet de la Universitatea din Geneva, specialist in paleoclimatologie, s-a gandit ca vulcanul islandez nu putea fi la originea acestui fenomen, mai scrie Digi 24.

Potrivit unui alt studiu publicat anul trecut, se stie ca exista un decalaj de sapte ani intre datarea calotelor glaciare si calendarul nostru, deci este imposibil ca Helka sa fi fost la originea norului ce a obturat vederea Lunii in 1110.

Prin urmare, cercetatorii de la Universitatea din Geneva s-au gandit ca un alt vulcan ar fi vinovat, de fapt, de "disparitia" Lunii.

Cercetatorii au inceput sa caute marturii si dovezi din acea perioada. Asa se face ca rapid a fost gasit un alt "suspect" de serviciu: muntele Asama, din Japonia. Acest vulcan s-a facut remarcat si printr-o alta mare eruptie, care a avut loc in 1793.

Studiul cercetatorilor elvetieni se bazeaza pe scrierile unui inalt functionar japonez, care descria situatia in 1108: "A fost un foc la varful muntelui, un strat gros de cenusa in gradina guvernatorului, peste tot, pe campuri, si orezariile n-au mai putut fi salvate. N-am vazut niciodata asa ceva in tara. Este un lucru foarte straniu si foarte rar".

Pentru a verifica aceasta ipoteza, Sebastien Guillet a studiat cercurile din interiorul trunchiurilor arborilor din Japonia. Dupa cum se stie, in fiecare an se formeaza un inel, care da informatii despre cresterea copacului respectiv. Cercetatorul a putut astfel deduce astfel ca anul 1109, adica la un an dupa eruptia puternica, temperatura a fost cu un grad mai scazuta decat in ceilalti ani, un element care acrediteaza ideea unei eruptii vulcanice de amploare.

Cercetatorii au mers si mai departe. Ei au cautat dovezi ale impactului pe care acest eveniment l-a avut asupra intregii planete. Au descoperit astfel ca aceasta eruptie vulcanica a provocat pagube mult mai mari decat simpla "disparitie" a Lunii.

Dovezile pe care le-au adunat sugereaza dificultati de supravietuire care au inceput in 1109 si care s-au transformat in foamete in mai multe regiuni din Europa Occidentala. Urmarile eruptiei vulcanice si depunerile de cenusa ar fi durat astfel pana in 1113.