După război şi pandemie – criză în economie?

 Dorian OBREJA 

Conform unei tradiţii parcă instaurate în România în decembrie 89, prin rostirea – de către cel care conducea atunci statul - replicii, devenite celebre, „aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre”, pe meleagurile noastre e o relativă linişte. Întreruptă doar de vociferările celor care stau la cozile tot mai lungi de la instituţia/filialele care eliberează paşapoarte. În paranteză fie spus, mă întreb unde intenţionează să plece solicitanţii respectivi, dat fiind că în UE se poate circula/munci doar cu carttea de identitate; să fie vizate cele 3 Americi, Australia, Noua Zeelandă? Vom afla, dacă va fi cazul, ceea ce sper să nu se întâmple!

Liniştea e generată nu de lipsa evenimentelor sau problemelor, ci de o altă nefastă tradiţie, aceea a „punerii batistei pe ţambal”.

Suntem la graniţa unei ţări în care se desfăşoară un război – cerul patriei e străbătut de drone sau elicoptere care vin dintr-acolo, dar suntem asiguraţi că situaţia se află sub control şi nu avem motive a ne face griji - atâta vreme cât proviziile de murături şi alte alimente umplu până la refuz adăposturile destinate unor eventuale adăpostiri în caz de...

Pandemia pare a se mai fi liniştit. Ba chiar ministrul Sănătăţii e şi mai categoric, declarând, nu demult, că „nu ne punem problema unui val 6 în acest moment”. Numai că problema şi-o pun specialişti din străinătate, după ce un studiu recent relevă urmările variantei BA.3 a tulpinii covidului în unele ţări, luând în calcul un posibil val 6. Eu aş zice că nici nu e nevoie de varianta amintită: la cât de puţini români s-au vaccinat, la cât de puţini respectă nişte măsuri minime de protecţie şi la trecerea/rămânerea unui număr mare de refugiaţi din ţara de la nord, eu estimez (dorind, şi de această dată, să mă înşel) că, spre sfârşitul lui aprilie, ne vom confrunta cu valul 6.

Dar cu asta nu epuizăm lista. Am văzut, deja, care pot fi urmările isteriei generate de zvonul scumpirii carburanţilor. Specialiştii din alt domeniu – cel agro-alimentar – semnalează că suprafeţe destul de mari de pământ din ţară au rămas necultivate; să adăugăm la aceasta şi sistarea exporturilor unor produse din Rusia şi Ucraina şi, iată, sunt întrunite premisele pentru o criză alimentară, cel puţin la nivelul Europei. Cei mai pesimişti dintre specialişti prognozează chiar că 2022 ar putea fi „anul foametei”. Desigur, nu pentru toată lumea, ci doar pentru ţările sărace şi oamenii săraci, că aşa e în democraţie, egalitate şi prosperitate, dar nu pentru toţi.

Subliniind inevitabilitatea crizelor, precum şi faptul că ele revin cu o anume regularitate (în ultimele 4 decenii, s-au înregistrat peste 14), să încercăm a întrezări dacă va fi vorba de una – majoră – în acest an. Analiştii făceau predicţii în această direcţie încă de acum doi ani şi ceva; de atunci, s-a întâmplat pandemia şi a început conflictul din Ucraina. Rubla rusească, forintul maghiar, zlotul polonez şi lira turcească au ajuns la minime record; totodată, preţurile la aur au atins maxime record ale ultimului an şi jumătate, trecând de nivelul de 2.000 de dolari pe uncie; cu o zi înainte de intrarea trupelor ruseşti în Ucraina, preţul era de doar 1.909 dolari (parcă şi văd cozi în faţa locurilor în care se vinde metalul galben).

Ce ar putea urma a fost bine sintetizat în titluri precum: „scenariu economic sumbru: inflaţie, recesiune, criză”, sau „mareea crizei economice urcă centimetru cu centimetru”.   

Singurele necunoscute: dimensiunile şi momentul maximului.