Pensia pentru anii munciți în alte țări. Cum se calculează

Pentru statele din Uniunea Europeană, Elveția, Islanda, Norvegia sau Lichtenstein, pensia pentru anii lucrați într-una dintre aceste țări se stabilește prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Nu trebuie uitat că vârsta legală de pensionare diferă de la un stat la altul.

Pentru a beneficia de drepturile de pensie din celelalte state, activitatea prestată acolo trebuie să se fi desfășurat în condiții de legalitate și cineva să fi plătit contribuțiile sociale. În plus, pentru ca anii lucraţi în străinătate să fie luaţi în considerare, solicitanţii trebuie să fi muncit în fiecare stat cel puţin un an. La calculul pensiei, casa de pensii trebuie să aplice principiul cumulării perioadelor de cotizare, ceea ce înseamnă că vor lua în calcul toate perioadele lucrate în alte țări, ca și cum s-ar fi lucrat pe teritoriul României.

Spre exemplu, știind că stagiul de cotizare minim în România este de 15 ani, iar în statul X, de 20 de ani, o persoană care a lucrat zece ani în România și șapte ani în statul X poate să ceară pensie în România chiar dacă aici nu a lucrat decât zece ani, deoarece casa de pensii română este obligată să ia în calcul perioada de cotizare din statul străin - ceea ce duce la depășirea limitei minime de 15 ani.

Cum se calculează

Potrivit informațiilor oficiale, autoritățile abilitate din fiecare țară în care ați lucrat calculează ce pensie ar trebui să vă plătească ținând cont de toate perioadele în care ați muncit în orice stat al UE. Se ajunge, astfel, la pensia teoretică, adică pensia pe care ar trebui să v-o plătească dacă toate contribuțiile ar fi fost vărsate în fondul său de pensii, pe toată durata.

Valoarea rezultată se ajustează apoi pentru a reflecta durata efectivă a perioadelor de cotizare din țara respectivă („prestația pro-rata"). Dacă îndepliniți criteriile de eligibilitate pentru a primi o pensie de stat într-o anumită țară, indiferent de perioadele în care ați cotizat la fondurile de pensii din alte țări, casa de pensie calculează și pensia națională, cunoscută drept „prestație autonomă". Apoi, autoritatea națională compară prestația pro-rata și prestația autonomă și vă oferă prestația care are valoarea mai mare în țara respectivă.

Exemplu: Belinda a lucrat 20 ani în Franța și 10 de ani în Spania, iar cererea de pensie o face în Franța. Și într-o țară și în cealaltă, o persoană dobândește dreptul la pensie doar dacă a lucrat cel puțin 15 de ani pe teritoriul său.

În aceste condiții, Casa de pensii din Franța va calcula:

- valoarea pensiei naționale pentru cei 20 de ani de lucru în Franța - să spunem, 800 de euro;
- valoarea teoretică a pensiei pe care ar fi primit-o Belinda dacă ar fi lucrat în Franța toată perioada (30 de ani) - să spunem, 1.500 de euro;
- va stabili pensia pro-rata - adică ce sumă i s-ar cuveni proporțional cu perioada de lucru din Franța: 1.500 EUR x 20 ani în Franța / 30 de ani în total = 1.000 euro. Deci, Belinda ar trebui să primească din Franța prestația cu valoarea mai mare, adică 1.000 de euro/lună.

Casa de pensii din Spania nu va mai calcula pensia națională, pentru că Belinda nu a lucrat cel puțin 15 ani. Va calcula doar cuantumul la nivel european, pornind de la valoarea teoretică a pensiei cuvenită dacă ar fi lucrat în Spania 30 de ani - să spunem, 1.200 de euro. Apoi, va stabili pensia pro-rata - adică ce sumă i se cuvine proporțional cu perioada de lucru din Spania: 1.200 EUR x 10 ani în Spania / 30 de ani în total = 400 euro.

În total, Belinda va primi, cu titlu de pensie, 1.400 de euro (adică aproximativ 6.300 de lei).

România are încheiate acorduri bilaterale pe modelul regulamentelor europene cu Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Moldova, Canada şi Israel. Totodată, România aplică alte acorduri şi convenţii bilaterale de securitate socială cu Maroc, Armenia, Belarus, Ucraina şi Rusia.