Urâm trădarea, dar iubim trădătorii

Dimensiune font:

| 04-03-2024 23:03

Dorian OBREJA

Dincolo de, așa cum era de așteptat, încercarea de motivare cât mai convingătoare a comasării unor alegeri (cele europarlamentare cu cele locale, pe 9 iunie), ordonanța de urgență referitoare la acest subiect – ce a stârnit discuții și controverse interminabile pe scena politică, dar și în societate -, conține și o reglementare legată de posibilitatea aleșilor locali de a migra spre alt partid.

După cum menționeză proiectul amintitului act normativ: „...norma derogatorie (...) va permite unui primar în funcție să candideze din partea unui partid politic, altul decât cel pe lista căruia a candidat, fără să îi înceteze mandatul (...) va permite și unui președinte de consiliu județean să candideze din partea unui partid politic, altul decât cel pe lista căruia a candidat, fără să îi înceteze mandatul. (...) se impune ca această normă derogatorie să fie aplicabilă până la data intrării în exericițiul mandatului de primar, respectiv de președinte al consiliului județean”.

Cum se întâmplă și în fotbal – numai că acolo cele mai multe sunt la vedere, cu nume și sume anunțate – urmează o perioadă de mercato. Asta ca să nu utilizez termenul de transferuri. După cum, ca să nu se spună trădare, se zice migrație.

Dincolo de această considerație, e de amintit că liberul la migrație s-a mai înregistrat; de exemplu, în aprilie 2014, când tot o ordonanță de urgență permitea ca, în termen de 45 de zile, „...primarii și președinții consiliilor județene, consilierii locali și consilierii județeni (...) își pot exprima în scris și o singură dată opțiunea cu privire la partidul politic din care să facă parte, fără ca să își piardă calitatea dobândită în urma alegerilor”.

”Transferurile” din 2014 s-au produs înainte cu două luni de alegerile prezidențiale și rezultatul a fost trecerea a mii de aleși locali de la un partid la altul, doar numărul primarilor fiind de aproape 540, adică de 17 la sută, marea lor majoritate către PSD.

Curtea Constituțională, conform tradiției, s-a mișcat cu o viteză ”amețitoare”: sesizată cu privire la subiect, a decis, în decembrie 2014, că ordonanța este neconstituțională.

Parlamentul trebuia să decidă dacă aleșii locali urmau să își piardă sau nu mandatele, lucru ce nu s-a întâmplat, precum și (abia în 2015) să dezbată și voteze o lege ce își propunea respingerea ordonanței migrației – ceea ce, cu „celeritate”, a putut fi consemnat abia în 2017, când și la Camera Deputaților și la Senat legea a fost aprobată.

Poate inițiatorii ordonanței de astăzi (care sunt și mai generoși decât cei de ieri, termenul de migrare fiind de 60 de zile, față de 45 în urmă cu un deceniu, dar generozitatea nu se mai revarsă și asupra celorlalți aleși locali, excluși de la transferuri) cred că întâmplările au fost uitate, că acum s-ar putea judeca și reacționa altfel sau că, eventual, Curtea Constituțională (ce sigur va fi iar sesizată) are o altă componență, nu se raportează la deciziile anterioare și va hotărî altceva.

De notat că, aparent, poziția celor doi lideri ai coaliției de la guvernare privind migrarea este aceeași. Recent, Marcel Ciolacu se declara împotriva traseismului (mai ales de la PNL la PSD). Nicolae Ciucă, mai sintetic, spunea că ”traseismul politic este inacceptabil”.

Acum două milenii, un personaj al lui Plutarh rostea celebra zicere „Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”. Astăzi, se pare, este valabilă forma „urâm trădarea, dar iubim trădătorii”.

Evenimentul pe WhatsApp – cele mai tari știri, direct pe telefon!

Ești mereu pe fugă? Noi îți trimitem zilnic cele mai importante 3 știri din Iași, Moldova și țară – scurt, clar, fără spam.