Genealogii ale postcomunismului/ review de Lorin Ghiman

default

Dimensiune font:

| 29-10-2012 18:10

In una din cele mai bune carti de reflectii filosofice datorate unui autor roman (sau ar fi trebuit sa zic: nascut in Romania?), exista o intrebare pe care, de-atunci, nu am mai putut s-o uit. Am sa ma razbun dislocand-o aici, pe post de preambul, laitmotiv si factor de contaminare. Ea suna, in memoria mea failibila, cam asa: De ce atata zbatere (pentru emancipare, pentru eradicarea fricii si a nedreptatii)? Nu vedem ca oamenii sunt in general multumiti de existentele lor? „La ce bun?” se intreaba G.M. Tamás, „Lumea este, in realitate, destul de suportabila si cel mult banala.” (i)

As porni de la premisa ca aceasta intrebare surprinde cel mai bine crampa intalnirii ratiunii cu actiunea, a intelectualului cu politica de care dau seama si Genealogiile postcomunismului. Una din figurile acestui punct orb  – disponibila reveriilor unui calator prin istoria metafizicii – ar fi uimitoarea idee a primului motor al lumii, a celui care misca fara a se misca la randu-i. Nu e asta fictiunea de sine prima a intelectualului occidental, aceea de a crede ca ceea ce el gandeste ii pune pe ceilalti – pe toti – in miscare? Ce se intampla insa, cand, provocati de G. M. Tamás, ne vedem confruntati cu perspectiva nelinistitoare ca eforturile theoriei, a logos-ului, a oricarei productii culturale nu misca pe nimeni? Ca lor nu li se poate asocia nici un praxis? Ca, astfel, politica, definita candva de Bloch drept „capacitatea de a gandi in mintea altora” e in cel mai propriu sens, cel radical, imposibila? Cine ar putea contempla cu satisfactie aceasta situatie, ce se potriveste atat de bine zilelor noastre?

 

Cea mai mare partea a textelor cuprinse in volumul proaspat aparut la Editura Idea sunt in circulatie de ceva vreme (ii) – insa n-au primit prea mare atentie (daca s-au bucurat de vreuna). Gestul de a strange laolata aceste luari de pozitie relevante pentru maniera de problematizare a fizionomiei actualitatii noastre datorate „stangii intelectuale” (iii) – nu-i oare unul redundant a carui motivatie secreta e refuzul de a accepta aceasta evidenta: ca nu-i pasa nimanui? Nici un repros in aceasta intrebare staruitoare, care se strecoara aici, dupa cum se va vedea.

Ni se ofera, in aceasta culegere, „o noua montura” a unor eforturi dispersate initial in alte proiecte (iv) – si eficacitatea editoriala a acestui dispozitiv e certa. Avem la indemana, intre aceleasi coperte, luari de pozitie pe tema (generica) a relatiilor dintre modernitate, comunism, postcomunism si postmodernism in Europa Estica si Centrala,  datorate unor nume cunoscute precum G.M. Tamás, Boris Groys, Claude Karnoouh, Aurel Codoban, Ciprian Mihali, Bogdan Ghiu sau Marius Babias, alaturi de altele, poate mai putin notorii, ale unor activi combatanti in peisajul academic, cultural si artistic, romani sau straini (alaturi de editori, Irina Iosif, Boris Buden, Ovidiu Tichindeleanu, Gabriel Chindea, Lore Ridha, Cornel Ban). Efectul de panoramare si surprinzatoarele acorduri mutuale dintre texte, dincolo de diversitatea opiniilor, a perspectivelor, a surselor si a stilurilor fac din aceasta carte o resursa deloc neglijabila, si de care aceasta soto voce a culturii noastre de care se va face vorbire aici avea nevoie.

 

Ce caracterizeaza insa, la nivel de continut, aceasta carte, facand-o in sine utila si utilizabila, adica, eventual, ceva mai mult decat o reusita editoriala? Ei bine, este o carte care pune multe intrebari bune cand vine vorba despre „atitudinea noastra de modernitate”. Pune in discutie un proiect pe care l-am asumat aproape ca pe un destin („integrarea in structurile europene si euroatlantice”, cum am auzit-o de atatea ori, modernizarea, „tranzitia catre statul de drept si economia de piata”). Nu pentru a-l invalida, ci pentru a arata ce caracter (al nostru) face acest proiect sa devina destin, si, prin asta, ceva de nechestionat. Prin aceasta, parcurgerea eseurilor devine un exercitiu de deprogramare. Volumul Genealogii ale postcomunismului este destinat acelor cititori care prefera sa nu ia metaforele ad literam. Adica, spre pilda, pentru cei care nu cred ca cei aproape 50 de ani de comunism au fost, pur si simplu, un cosmar, din care, odata treziti, putem sa ne intoarcem, usurati, la rutina noastra diurna, democratica, si la comertul nostru cotidian, de piata libera. Comunismul nu-i pur si simplu o sincopa ce intrerupe evolutia democratica a Romaniei interbelice, si care, iata, a luat sfarsit. Mai mult, poate ca acest comunism (ca socialism real) intretine relatii structurale mult mai ferme cu proiectul modern in ansamblu – cel pe care ne-am obisnuit sa-l identificam fara suspiciune cu democratia si economia de piata. Poate ca ceea ce ne-am obisnuit sa gandim ca fiind antagonice si logic nemiscibile (democratiile liberale ale Occidentului si sistemele socialiste – de clasa si de rasa, cum spune A. Codoban, largind la maxim sfera discutiei) sunt componente eterogene ale aceleiasi modernitati, daca nu cumva simple dinamici diferite ale acesteia, sau, cum opineaza cu destule argumente O. Tichindeleanu, de pilda, cele doua polaritati proiective inconciliabile ale conceptului de modernitate, modernitatea tehnologica si cea a emanciparii, menite sa stea sau sa cada impreuna. Ori poate ca ceea ce noi numim comunism e un alter ego (hiperactiv si brutal) al modernizarii, prin aceea ca, asa cum arata Tamás, inlatura sistemele sociale de casta din estul european, patriarhal, asa cum se petrecuse (oricum nu fara zguduiri profunde) si in Occident in secolele dinainte. In fond, nu e istoria marea descoperire a modernitatii, cea care, pentru intaia data, face ca o ierarhie si un sistem de economie a bunurilor, inclusiv a celor simbolice, si o ierarhie sociala ce pareau tinute in fiinta de transcendente de neclintit (legea divina si, subsecvent, cea naturala) sa devina, aproape dintr-o data, contingente?

Eseurile din sectiunea a doua a volumului sunt dedicate in principal reflectiei asupra acestei teme: cum sa ne gandim actualitatea noastra fara a schimba un surogat de evidenta indepasabila cu un altul? Caci daca proiectul de emancipare transpus in formele socialismului de clasa si-a aratat monstruozitatea ideologica, simpla sa disparitie nu inseamna ca cealalta cale, a fericirii tehnologice si consumiste este automat justa – ea e doar cea care a supravietuit (Unii ar spune: „a invins” – insa cu ce pret?).

 

Una din observatiile cheie ar fi aceea ca, cel mai adesea, Estul ar fi, in ultramodernismul sau de revansa, un sistem capitalist mai pur decat cel din Vest, lipsa controlului asupra sistemelor schimbului fiind datorata unei orbiri critice de care Vestul nu se face vinovat in aceeasi masura. Iar aceasta orbire critica este inculcata sistematic, devenind aproape o voluntara adorare a unicei alternative la indemana. O. Tichindeleanu vorbeste aici de un proces malign de inoculare ideologica, o „colonizare” pe care conditia noastra postcomunista a facut-o, de altfel, posibila. (Cu un exemplu, lucrurile s-ar putea lamuri oarecum. Intr-o dezbatere, Claude Karnoouh a explicat lipsa de directie si de eficacitate a miscarilor sindicale din Romania prin butada ca tot ce a reusit comunismul, acest stat destinat emanciparii proletarilor, a fost sa produca o clasa muncitoare docila pana la stupoare. Inechitatile si  nedreptatea pe care trebuie sa le suporte azi multi dintre salariatii acestei tari – slujbasii statului nefiind defel cei din urma – nu par sa genereze mai mult decat niste ridicari triste din umeri.)

Una din parolele acestei acomodari salbatice la ceea ce credem ca ar fi modernitatea Occidentului este, in Romania, alibiul ideologic al tranzitiei. Lasand cititorului sa culeaga, din textele din a treia sectiune, alte dispozitive ideologice care legitimeaza prea multe excese si prea multe barbarisme, sa ne referim pe scurt doar la aceasta tranzitie, inainte ca ea sa dispara complet, inlocuita cu alt Ersatz pentru ratiune, criza. Si, pentru a insoti in loc de a repeta observatiile si analizele din volum, sa aducem aminte ca tranzitia este o specie de temporalitate pe care si-o aservesc si pe care o impun Luminile, comunismul si postcomunismul nostru deopotriva. Cand, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, Kant formula imperativul epocii sale ca o iesire din minoratul autoimpus de oameni datorita lenei si fricii de a gandi, defineste o dinamica a lumii care se va dovedi nu atat de implinit, ci mereu neimplinita. Timpul acestei tranzitii, in lipsa oricarui criteriu capabil sa constate implinirea sa, e prelungit la infinit, asimptotic. In orice caz, el poate sa mentina o mobilizare sociala pe termen nedefinit, uzand de figura neclara a unei finalitati dezirabile: teleologie fara scop final. Ideologia comunista a amanat, ce-i drept din alte ratiuni, implinirea timpului si sfarsitul istoriei ca atare construind o structura quasi-identica de mobilizare a societatii. Tranzitoriul eternizat capata o forma etapizata, de „noi si noi cuceriri si realizari” – de realizari mereu „reale” (factice, scriptice) care ar fi capabile sa se acumuleze pana la ireal. Tranzitia de la regimul comunist si economia planificata la democratie si piata libera n-a fost, in anii de dupa 1989, nici ea, ceva diferit pentru oamenii care-si doreau, in sfarsit, recompensa. Atata doar ca redemptiunea (altadata luminarea, emanciparea, societatea comunista) vine acum portionata, pentru consum, si se plateste ca rata lunara. Tranzitoriul este timpul acestei lumi – insa el nu mai e insotit de nici un fior de spaima, de nici o rezistenta, nu mai permite nici un ragaz, nici o acumulare, ci doar cheltuirea vietii. Cand Zinoviev constata, in Homo sovieticus, ca, parasind lagarul comunist, s-a extras din istorie, avea dreptate doar pe jumatate. Istoria vietii zilnice din comunism si din postcomunism – nu cea cu majuscule – e cea a unei nefericiri portionate, tranzitorii, si, prin asta, suportabile, sinonima cu multumirea byte size. Acestui nadir al fericirii, pe care Fukuyama il gaseste necesar pentru realizarea scopului isothymiei celor multi, ii corespunde zenitul acumularii capitalului, unde soarele istoriei nu mai lasa nici o umbra.

 

 

Ce-i de facut – daca e ceva de facut prin gandire, in acesta modernitate cu atat mai moderna noua, celor din Est, postcomunistilor? Evidenta vorbeste mai degraba impotriva unui potential de schimbare, de revolta: Lumea este oarecum suportabila, si putine arata ca ar putea sa iasa din acest intransitivum al tranzitoriului. Raspunsurile nu-s la indemana, si in zadar le vom cauta in cele doua texte „militante” din prima sectiune. In locul lor, prefer cartea pe care o joaca aceasta carte, citita pe de-a-ntregul: o rezistenta la capacitatea noastra de a servi singuri iluzii, si, astfel, pastrarea acelui ceva de nimic, utopic, care inca ne impiedica sa credem ca lumea aceasta e singura posibila.

 


(i) Lucrarea citata a lui G.M. Tamás se numeste, in traducerea romaneasca aparuta la Editura Idea (Cluj, 2004) Catre cel cazut pe ginduri – o  carte, dupa parerea mea, din toate punctele de vedere, minunata.

(ii) Dupa cum o arata coordonatorii, doar unele din aceste texte sunt inedite – putine – marea lor majoritate aparind, fie identic, fie in prime forme, in anii din urma, in reviste din tara sau din strainatate. Unul din putinele reprosuri care li se pot face editorilor ar fi acela de a fi omis sa ofere o anexa cu sursa textelor.

(iii) Formularea aceasta, „stinga intelectuala”, e in contextul de fata riscata, si necesita macar o precizare. In cel putin in citeva cazuri, autorii nu pot fi asimilati acestei denominatii generale – I-am numi aici pe de-o parte, pe Boris Groys si pe Aurel Codoban, si – pornind strict de la textele incluse, cu o pronuntata linie academica si lipsite de angajamente ideologice -, pe Cornel Ban sau Corina Iosif. Am cedat acestei formule pausale datorita impresiei generale si intentiei volumului, imprimata de editori, care au cautat sa dea „un tais socio-critic si politic mai ascutit” lucrarii.

Sursa: http://revistacultura.ro

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<<Click pe locatie pentru detalii>>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

ULTIMA ORA
BANCUL ZILEI

06:00


1. Informații generale privind concedentul, în special denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail, persoană de contact: Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bivolari, judeţul Iasi, telefon 0232-298555, Fax: 0232-298508, email primaria primariabivolari@yahoo.com, persoana de contact:Alina Abuzatoaie; 2.1 Informații generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie concesionat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : NC61473- TABARA= 583mp, NC61478- TABARA=583mp, NC62701- TABARA=583mp, NC62702- TABARA =583mp, NC62703- TABARA=583mp, NC62704- TABARA=583mp, NC62706- TABARA =583mp, NC62709- TABARA=583mp, NC62705- BIVOLARI=500mp, NC61481- BIVOLARI=500mp. Concesiunea se face conform HCL nr 65/28.05.2020 si OUG 57/2019. 2.2 Informații generale privind obiectul inchirierii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie inchiriat: Terenuri apartinand domeniului privat al UAT Bivolari : T77 P609/29=3238 mp, T63 P419 TRAIAN=13ha, T64 P421 TRAIAN=7,4221 ha; Inchirierea se face conform HCL nr 69/28.05.2020 si OUG 57/2019. 3. Informații privind documentația de atribuire: se regăsesc în caietul de sarcini. 3.1. Modalitatea sau modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în posesia unui exemplar al documentației de atribuire: la sediul U.A.T. Comuna Bivolari în baza unei cereri scrise. 3.2. Denumirea şi adresa serviciului/compartimentului din cadrul concedentului, de la care se poate obţine un exemplar din documentaţia de atribuire: Compartimentul Administrare Domeniu Public si Privat, de luni până vineri, între orele 08.00-13.00, Comuna Bivolari, jud. Iasi. 3.3. Costul şi condiţiile de plată pentru obţinerea acestui exemplar, unde este cazul: 50 lei, se poate achita la casieria UAT Comuna Bivolari de luni până vineri, între orele 08.00-13.00. 3.4. Data-limită pentru solicitarea clarificărilor: 20/11/2020, ora 13.00. 4. Informaţii privind ofertele: 4.1. Data-limită de depunere a ofertelor: 26/11/2020, ora 10.00. 4.2. Adresa la care trebuie depuse ofertele: Registratura UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 4.3. Numărul de exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă: 1 exemplar. 5. Data şi locul la care se va desfăşura sedinţa publică de deschidere a ofertelor 26/11/2020, ora 14.00, la sediul UAT Comuna Bivolari, județul Iasi. 6. Denumirea, adresa, numărul de telefon, fax şi/sau adresa de e-mail ale instanţei competente în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei: Tribunalul Iasi, Str. Elena Doamna, nr. 1A, tel: 0232.260.600, 0232.248.000, 0332.403.666, email tr-iasi-info@just.ro. 7. Data transmiterii anunţului de licitaţie către instituţiile abilitate, în vederea publicării: 04/11/2020
Gala Premiilor Operelor Naţionale, difuzată online de Ziua Națională
27/11/2020 13:15

Reprezentanţii Operei Romane Iaşi au informat vineri că, pe 1 decembrie, de Ziua Naţională a Romaniei, va difuzată online Gala Premiilor Operelor Naţionale. „Ca urmare a faptului că pandemia de c ...

Denzel Washington, decretat cel mai bun actor al secolului XXI. Topul intocmit de publicatia
26/11/2020 13:29

 Cotidianul "The New York Times" a publicat clasamentul celor 25 cei mai buni actori si actrite ai secolului XXI, in care apar staruri de pe toate continentele, din Statele Unite in Cor ...

„Cochilii”, o nouă premieră la Teatrul Național
25/11/2020 16:48

Teatrul National Iasi propune publicului o nouă premieră in cadrul proiectului Lecturi³. Este vorba despre „Cochilii” de Radu Popescu, in regia lui Ionut Cornilă. Spectacolul-lectură va f ...

Artiștii cer ajutoare de stat. Printre semnatarii solicitării sunt Loredana Groza, Andra, Holograf, Cargo
24/11/2020 09:00

Într-o scrisoare deschisă adresată premierului, vicepremierului şi ministrului Culturii, 95 de artişti, intre care Cristi Minculescu, Direcţia 5, Horia Brenciu, Cargo, Holograf, Loredana, Andra, soli ...

Teatrul Național Iași, 180 de ani de la înființare
23/11/2020 14:31

Acum 180 de ani, la Iasi, lua fiintă primul Teatru National si prima institutie de spectacole de stat din spatiul romanesc, sub directoratul lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri si Mihail Kogălniceanu. ...

La mulți ani, maestre Emil Coșeru!
23/11/2020 11:07

Astăzi, la Teatrul National Iasi este sărbătoare. Maestru Emil Coseru implineste 73 de ani. Emil Coseru este un actor roman si conferentiar universitar doctor in cadrul Universitătii de Arte „George ...

Festivalul Național de teatru se va desfășura online
22/11/2020 09:02

Festivalul Naţional de Teatru incepe astăzi şi se va desfăşura pană pe 29 noiembrie, in format multimedia - online, tv, radio. Potrivit UNITER, motto-ul ediţiei este "FNT 30/ FNT Altfel". Dire ...

Scriitorul scoțian Douglas Stuart a câștigat Booker Prize 2020. Care este valoarea premiului și ce carte i l-a adus
20/11/2020 09:30

Scriitorul scoţian Douglas Stuart a fost recompensat cu prestigioasa distincţie literară Booker Prize 2020 pentru romanul ''Shuggie Bain'', potrivit anunţului preşedintei juriului, Margaret Busby. Anuntul ...

Ministrul Culturii - „Rămas-bun, Draga Olteanu Matei
18/11/2020 14:47

Pentru contributia adusă teatrului si cinematografiei romanesti, Draga Olteanu Matei a primit numeroase premii, titluri si diplome. În 2002, i-a fost acordată distincţia Ordinul Naţional „Steaua ...

Vladimir Găitan a murit. Ce a prezis marele actor
11/11/2020 07:40

Actorul Vladimir Găitan s-a stins din viată marti seară, la varsta de 73 de ani, in urma unui cancer limfatic. Înainte de aparitia Covid-19, Vladimir Găitan a emotionat o sală intreagă cu un discurs ...


Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei