Cine este Directorul Anului 2022

Într-o țară în care școlile stau să cadă pentru că ”nu sunt bani” iar copiii de la sate abandonează rapid lupta cu sistemul, Cristina Hadâmbu a făcut Rai din ceea ce a găsit, în 2017, când a devenit director al Liceului Tehnologic „Puskás Tivadar”.

 

”Erau foarte puțini copii, colegii erau destul de distanți unul față de celălalt. Școala nu avea niciun proiect de viitor și niciun fel de relație cu primăria sau cu alte școli, era mai izolată. Toată lumea știa că o să mai reziste un an-doi. Chiar și când am preluat școala spuneau ”degeaba faci, că oricum vor să o închidă și să o comaseze cu altă școală”. Nu am ascultat. Mi-am imaginat că merg pe o potecă și în stânga și în dreapta e prăpastie și trebuie să îmi văd eu țelul meu și astfel nu o să se închidă, pentru că o să facem tot posibilul să reușim. Și se pare că am reușit. Nu singură, prima dată închegând cumva colectivul.

Directorul Anului 2022
Primul pas a fost să facem o echipă și să înțeleagă colegii că nu pot funcționa dacă nu se ajută unul pe celălalt și dacă nu sunt prieteni, colegi în adevăratul sens al cuvântului”, povesteșe Cristina Hadâmbu, cea care a și câștigat titlul de Directorul Anului 2022 la Gala organizată de AVE România.

Odată detașată ca director la Ditrău, a înțeles că a ajuns acolo cu un scop bine definit: să facă bine.

”Nu mi-a plăcut cum erau clădirile. Am avut probleme cu una dintre grădinițe că nu era autorizată din punct de vedere sanitar. Și atunci am renovat grădinița ca să putem s-o autorizăm. A fost destul de greu pentru că nu aveam bănuții suficienți, dar până la urmă am reușit tot prin relații. Nu mă refer la cunoștințe. Mă refer că am dezvoltat o relație bună cu Consiliul Local care a văzut că lucrurile funcționează și atunci ne-au sprijinit. Una dintre grădinițe a fost renovată complet, cu sală de sport, cu totul. E foarte drăguță. O altă grădiniță, tot așa, am renovat-o, am mutat-o de la etajul școlii la parter ca să poată să fie atorizată.

Apoi liceul l-am mutat anul acesta pe 2 octombrie într-o clădire nouă. A fost renovat printr-un proiect prin PNDL, tot cu sprijinul primăriei și al consiliului local. Am muncit foarte mult, ni s-au terminat la un moment dat banii pentru că s-au mărit prețurile în construcții și a trebuit să facem rost de bani.

O altă școală pe care am renovat-o a fost școala de la Julotca, este o zonă mai izolată. Școala aceea chiar au vrut să o aducă în centru, au vrut să aducă toți copiii în centrul comunei pentru că numărul copiilor era și acolo destul de mic. Și tot au insistat pe această temă, să aducem copiii în centrul comunei. Dar sunt vreo 13 kilometri și atunci am intervenit, am încercat să rămână acolo școala. Și după ne-am apucat și am renovat-o. Construită din nou, doar pereții au rămas, cu toată dotarea, cu tot ce este nevoie pentru a fi o școală frumoasă”, povestește ea.

Dar renovarea clădirilor nu i s-a părut suficientă.

În planul său de a pune pe picioare un învățământ sănătos a luat la pas mediul antreprenorial din zonă și a convins nu mai puțin de 28 de operatori economici să-i fie parteneri în formarea adolescenților din liceul pe care-l conduce.

”Am mers la ei, le-am explicat ce anume înseamnă învățământul dual. Surpriza noastră a fost că unii dintre dumnealor știau de învățământul dual și se întrebau cum de n-a venit până acum nimeni la noi să ne întrebe. Pentru că metodologia scrie că operatorul economic merge la școală și întreabă dacă nu vrea să școlarizeze în profilul său. Dar noi am făcut invers, noi ne-am dus la operatorul economic. Normal că nu au dumnealor timp să se ocupe și de treaba asta.

Noi ne-am dus, i-am căutat, am discutat și până la urmă unii au fost din prima de acord, alții ne-au cerut timp de gândire. Dar funcționează. Și chiar la brutării, la fabrica de ciocolată, de sărbători acum copiii lucrează chiar și în plus, cu acordul părinților dar sunt plătiți, pentru că volumul de muncă în perioada sărbătorilor e foarte mare și au nevoie. Și s-au și angajat”, spune ea.

Cu sprijinul autorităților locale a amenajat și un laborator de gastronomie de 30.000 de euro.

”Cred că nu sunt restaurante care să aibă așa ceva. Suntem foarte mândri de el și vrem să-l autorizăm să putem face și niște venituri. Prăjiturelele pe care le pregătesc copiii să le poată vinde și să facă niște bănuți, poate să meargă într-o excursie. Este un gând de-al nostru”, explică directoarea.

Cum a reușit? ”Am discutat și cu Agenția de Dezvoltare la nivel de județ și le-am povestit că aș avea nevoie de un laborator și, la un moment dat, au văzut că facem treabă și avem elevi, ne-au spus că vor să ne ofere sprijinul și de ce avem nevoie. Și atunci am spus că vrem să amenajăm un laborator. Noi l-am numit laborator de gastronomie pentru că chiar arată ca un laborator. Și ne-au dat toate cele necesare pentru laboratorul respectiv, în valoare de 30.000 de euro.

Ne-au vazut că chiar vrem sa muncim si facem. Prima dată amenajaserăm într-o sală de clasă, am cumpărat un cuptor și era mai rudimentar, dar și așa făceau treabă copiii. Și ei au văzut că avem activități și am făcut săptămâna meseriilor, am invitat elevi dintr-a șaptea și a opta la noi în școală să pregătească împreună cu elevii noștri tot felul de prăjituri”, povestește cu entuziasm Cristina Hadâmbu.

Și cu fiecare an care a trecut, a îmbogățit școala cu noi și noi proiecte europene.

”Avem proiecte Erasmus, tot din fonduri europene. În afara faptului că au fost copiii plecați, am mai reușit să cumpărăm pentru școală diferite materiale de care aveam envoie. Avem un alt proiect de pregătire a examenelor naționale, proiectul ROSE, 70.000 de euro. Din acel proiect am achiziționat 65 de laptopuri noi și foarte bune. Acum au laptop toți profesorii și sălile sunt amenajate cu laptopuri și tablă interactivă.

Am avut proiecte pe mediu, am reușit să luăm materiale pentru sala de silvicultură și pentru cabinetul de protecția mediului.

Un alt proiect, în limba maghiară, prin care vom lua trei table interactive și materiale pentru laboratorul de chimie și laboratorul de protecția mediului: truse, ce ne trebuie, pentru a face colegii experimente.

Și mai avem un proiect pe educație non-formală, outdoor, cu alte două școli. Suntem singurii din județ, sunt foarte fericită că am reușit să câștigăm proiectul pentru că au depus mulți. Se numește ”împreună pentru eradicarea abandonului școlar”, spune Cristina Hadâmbu.

Școala a câștigat astfel încă 400.000 de euro. ”Avem 400.000 de euro de cheltuit”, spune cu entuziasm directoarea din Ditrău.

”Din banii aceștia, 107 elevi vor primi masă caldă. Va trebui să selectăm elevii mai vulnerabili. Vom avea bani pentru tabere didactice, unde vor și învăța. De aceea este outdoor, pentru că le ținem ore în afara școlii.

Acum doi ani am cerut de la primărie, am zis că am o idee, că aș vrea o bucățică de pământ pentru școală, poate să plantăm ceva și ne-au dat un lot de teren, în jur de 500 de metri pătrați și acolo vrem să amenajăm un parc. Deja am arat, am cumpărat gard să îngrădim, pentru că e în câmp și să nu distrugă animalele sălbatice. Și vrem să plantăm acolo tot felul de arbuști, puieți, plante, pentru că noi avem profil de silvicultură. Și visul meu este să facem acolo un parc dendrologic”, mai spune ea.

Care este modelul pe care îl urmați?
Cumva îmi vine în minte modelul Finlanda și cred că trebuie să deschidem școala către comunitate. Părinții nu aveau încredere în școala noastră. Acum au prins drag de noi, pentru că pot avea încredere în noi. În momentul în care vine un părinte, las tot ce am de făcut pe calculator și mă duc să discut cu părintele respectiv, pentru că asta este cel mai important, de fapt. Să prindă dragul, să aibă încredere.

Copiii spun despre dumneavoastra ca nu sunteți doar o directoare, ci si o prietenă. Cum se imbină aceste doua ipostaze si cu ce rezultate?
Mie-mi sunt atât de dragi, eu de fel sunt o persoană lipicioasă și empatică, am avut o viață destul de grea. Mă duc printre ei, îi întreb dacă se simt bine.

Ideal ar fi ca noi să le creăm starea aceea de bine, elevul să se simtă bine în școală. Eu știu că de la ora 8 până la ora 3, ca adult, dacă mă duc la un curs de perfecționare și stau acolo pe scaunul acela și nu mi se oferă nimic frumos si interesant și oamenii nu sunt empatici cu mine, abia aștept să plec și să nu mă mai întorc acolo.

Oricum, sărăcuții, le e destul de greu, sunt atâtea informații și să stea 50 de minute pe un scaun și să mai vină și directoarea sau profesorul cu atitudinea aceea. Niciodată nu am dat senzația că eu sunt director, dovadă că și când mă prezint spun că eu sunt Cristina. Știu că sunt directorul, dar atât. E un job pe care l-am luat foarte în serios și care îmi place foarte mult. Îmi place foarte mult școala și să văd că lucrurile se clădesc frumos și că lumea se simte bine și îmi plac copii.

Eu am fost doi ani educatoare, după aceea am fost profesor. Și probabil că trecând prin toate etapele acestea mi s-a format simțul acesta de mamă. Că oricum educatoarele sunt ca niște mămici.

Prin tot ce ați făcut, rata abandonului a scăzut de la 15% spre zero…
Ce m-a mirat a fost că cei care au terminat la învățământul dual, cei trei ani de profesională, s-au înscris la seral sau chiar la zi în clasa a 11-a.

Așadar ați întors spre școală o mulțime de copii.
E un lucru extraordinar, având în vedere că toată lumea abia așteaptă să termine școala și să plece undeva în străinătate, să lucreze. Eu cred că atitudinea este cea care primează. Să ai o atitudine bună față de oameni. Dacă vii cu atitudinea că fiecare om e important, că fiecare om sigur are un capital bun în el și e un om bun și e capabil să facă lucruri. Și chiar dacă unii părinți nu au școală, noi îi ajutăm să scrie o cerere pentru copil. Este un om, este important și trebuie să avem o atitudine pozitivă.

Cum credeți ca s-ar putea reforma sistemul românesc de învățământ?
Tot prin deschidere. În primul rând cred că programele trebuie simplificate și cumva îmbinată teoria cu practica.

Eu cred că trecând de la un lucru practic putem să învățăm teoria și nu invers. Fără practică, teoria nu valorează nimic. Sunt lucruri teoretice, într-adevăr, pe care trebuie să le știm, dar dacă noi nu-i învățăm pe copii ce anume poate face o informație în practică, nu-și are rostul. Am învățat atâtea lucruri de care nu-mi mai aduc aminte, nu mai știu de ce le-am învățat.

Probabil ca să ne dezvolte capacitatea de gândire și de a crea corelații. Dar e prea multă informație. Și ce mă deranjează pe mine cel mai mult este că cumva sistemul de învățământ românesc merge mai mult către performanțe. E foarte bine, trebuie să avem și elevi olimpici, dar trebuie să ne gândim și la cei care nu reușesc singuri, care nu sunt ajutați, care vin din familii cu o situație financiară sau socială foarte grea. Și trebuie să avem grijă de ei, sunt foarte mulți copii care au abandonat școala și nu i-a observat nimeni.

Trebuie să avem grijă de ei că sunt tot copiii noștri. Eu tot timpul le spun și colegilor în momentul în care avem un copil mai special în sensul în care e mai retras, că poate numai de la noi primește un cuvânt bun sau o mângâiere. Le spun că copiii aceia trebuie ajutați mai mult să iasă în lumină pentru că cel care e mai isteț și mai descurcăreț se poate descurca și singur.

Au venit niște copii de la o școală gimnazială și contabila noastră, care e contabilă și la noi și la școala respectivă, ne spunea: ”Știi, Cristina, parcă copiii ăștia sunt altfel. Mă salută, sunt cu capul ridicat. Înainte mergeau cu capul în pământ și niciodată nu mă salutau. Știi de ce sunt așa? Pentru că nu le spune nimeni în fiecare zi cât sunteți de proști.” Încă se mai practică. Și nouă, ca adulți, dacă ne spune cineva în fiecare zi că nu suntem buni de nimic, normal că la un moment dat crezi despre tine că ești așa, dar un copil…

Rezultatele de la bac până acum nu sunt foarte mari, nici nu se înscriu, se înscriu puțini. Pentru că am avut clase foarte slabe în care au intrat cu nota 2. I-am primit pentru că aveam nevoie de elevi. Dar să sperăm că, acum, având copii mai buni, mai dornici să ia bacalaureatul, poate că vom vedea și rezultatele acelea. Că toată lumea merge pe cifre, să avem rezultate.

Ce mesaj ați avea pentru alți dascăli și alți directori de școli?
Doar să fie empatici și să iubească elevii. Să fie determinați și să se gândească că a fi director este mai mult decât o funcție, un loc de muncă. Avem responsabilitatea nu doar a copiilor dar și a profesorilor, care ne copiază.