Il iubesti dar te gandesti ca el te va parasi. Un gand care innebuneste o femeie

"Il iubesc atat de mult, incat nu pot renunta la el... Fara el, simt ca nu pot sa respir, iar zilele si noptile petrecute in lipsa lui imi par o vesnicie. Adorm plangand cu gandul la el si ma trezesc la fel, iar seara ma gaseste singura, in camera mea, in aceeasi stare... Ne-am despartit de cateva ori, pentru perioade scurte, dar au parut decenii pentru mine.

 

El era mereu cel care punea capat relatiei, invocand motive, pe care mai tarziu le regreta si reluam relatia. 'Nu ma simt indragostit', 'Lipseste ceva in relatia noastra si nu are rost sa continuam', 'Mi-am dat seama ca pot trai si fara tine'... cuvinte care imi taie rasuflarea si ma arunca la pamant chiar si acum cand le rostesc.

 

De fiecare data cand se intorcea in bratele mele, nu am cerut niciodata explicatii, pentru ca eram fericita ca suntem din nou impreuna si de fiecare data speram sa fie pentru o perioada mai lunga. Acum suntem din nou impreuna, dar traiesc cu frica de a fi parasita in fiecare moment al existentei si asta ma secatuieste de puteri si devin din ce in ce mai slaba.

 

La fiecare despartire de el imi zic 'Este pentru ultima oara cand il primesc inapoi!', dar nu pot, nu pot sa renunt la el... Il iubesc prea mult! Constientizez raul pe care mi-l face, dar nu reusesc sa renunt la el... Nici nu stiu daca voi fi capabila vreodata. Groaza ma cuprinde cand ma gandesc la faptul ca, poate, intr-o zi nu se va mai intoarce la mine", imi marturiseste, cu lacrimile siroind pe fata, Maria.

 

Traieste cu aceasta tema de aproape un an si, oarecum, s-a obisnuit sa fie parasita si apoi "regasita", dar de fiecare data simte durere. "De fiecare data imi este si mai greu... Nu imi adreseaza vorbe urate, nu ma jigneste, pur si simplu ma paraseste... Poate era mai 'bine' daca se comporta urat cu mine, poate nu ma durea chiar atat de tare".
Ma uit la ea si cuvintele mi se opresc in gat. Nici nu stiu ce sa ii spun, cum sa o ajut sa ii fie un pic mai bine. "Stiu ca nimeni nu ma poate ajuta, doar eu pot face asta, dar nu mai am putere...", continua Maria.

 

O situatie prin care poate multe dintre noi au trecut... Este greu sa iti gasesti puterea sa te ridici atunci cand traiesti cu frica de a fi parasita de cel pe care il iubesti. Se intampla de multe ori ca sentimentele sa fie mai puternice decat fericirea sau demnitatea ta. Suferinta provocata de aceste trairi iti poate lasa urme adanci in suflet, care pot dura si o eternitate.

 

Ai nevoie de o vointa de fier pentru a reusi sa treci peste aceasta situatie. Trebuie sa te gandesti ca fericirea exista, chiar si pentru tine. Stiu! Este usor de zis, dar este foarte greu sa te trezesti din cosmarul in care s-a transformat viata ta. "Intr-adevar, toata aceasta perioada este ca un cosmar din care parca nu reusesc sa ma trezesc. Nu ma consider un om rau, nu cred ca merit toate astea, dar daca ar fi atat de usor sa ma 'lepad' de aceste sentimente... Nu pot sa imi scot din minte faptul ca fericirea mea nu este alaturi de el", imi spune Maria.

 

"Am noroc de faptul ca am multi prieteni si mai uit cosmarul in care sunt, dar cand ajung acasa, ma scufund in lacrimi si ma simt lipsita de putere", continua Maria.  

 

Exista multe femei care se indragostesc de barbati care le fac mai mult rau decat bine. Este o dragoste "bolnava" la care nu vor sau nu cred ca pot renunta, este acea neputinta pe care cei care nu au trecut printr-o astfel de situatie nu au cum sa o inteleaga. Frica de a fi parasita in orice clipa te macina si, parca, sentimentele de iubire devin tot mai puternice si nu te poti rupe de cel care iti face, totusi, atat de mult rau...

 

Multe pot fi controlate, nu si sentimentele! In astfel de situatii, sfaturile sunt de prisos. Este inutil sa ii spun Mariei sa renunte la cel pe care il iubeste, sa nu il mai primeasca inapoi data viitoare cand o va parasi din nou... Insa curajul, pe care sunt sigura ca il mai are, o poate ajuta sa ia o decizie corecta. Sa aiba curajul sa faca pasul spre o viata mai linistita si fara atat de multa suferinta...
www.eva.ro