Liga de Tineret, un mic, dar important pas spre redresarea fotbalului românesc

Fotbalul românesc la nivel de club a strălucit în anii '80, echipa naţională a atins apogeul un deceniu mai târziu, după care totul s-a năruit. Nu-i deloc coincidenţă faptul că declinul a început o dată cu neglijarea (şi, mai apoi, desfiinţarea, în 2003) a campionatului de tineret. Competiţie pornită în 1955, sub numele de „tineret-rezerve”. Se juca în deschiderea echipei mari, în faţa unor tribune arhipline. Aveau drept de joc şi seniori. Cei veniţi după accidentări, suspendaţi sau, pur şi simplu, ieşiţi din formă. Programul era acelaşi ca al primei divizii. Condiţii depline pentru ca tinerii aflaţi la final de juniorat să poată creşte. Suficiente meciuri în picioare, de multe ori adversari de anvergură ori colegi de vestiar cu evoluţii la prima reprezentativă.

La începutul anilor '80, competiţia s-a transformat în campionatul de „tineret-speranţe”, dar formatul a rămas acelaşi. Nu şi „producţia”. Din ce în ce mai puţini tineri capabili să facă pasul în fotbalul mare. Dar, cât de cât. În 2003, s-a renunţat complet şi rezultatele se văd. În prestaţiile echipei naţionale ori în cupele europene.

Nu puţini au fost cei care au sesizat asta şi au cerut reînfiinţarea întrecerii. Printre aceştia, Mircea Lucescu şi Walter Zenga. Italianul spunea, în 2009: „în toate ţările unde am antrenat eu, în afară de România, era această competiţie. Aici se formau fotbalişti. Criza în care suntem, chiar şi la nivel de echipe naţionale, se datorează inclusiv desfiinţării la începutul lui 2003 a tineretului”.

S-a vorbit în zadar, conducerea Federaţiei a ignorat cu totul această propunere, chiar şi după venirea la pupitru a lui Răzvan Burleanu. S-a ajuns ca şansele unui tânăr proaspăt ieşit din juniorat să prindă un loc în echipa de seniori să fie doar rodul întâmplării. Fotbalul românesc s-a dus la vale cu totul...

 

Târnovanu, Tavi Popescu şi Ianis Stoica pot juca în această competiţie

Scriam pe 13 aprilie, la o zi după realegerea lui Burleanu despre primele sale două mandate şi condiţiile în care şi-a început activitatea la  Casa Fotbalului: „aşteptările de la junele conducător al FRF nu aveau cum să fie deloc mari. Fotbalul românesc era pe tobogan, perspective de reviriment aproape zero, niciun plan, niciun proiect. Un context deloc favorabil, dar Burleanu a reuşit să mişte câte ceva în primul său mandat. Calificarea la EURO 2016 sau reformarea sistemului competiţional al Ligii 1 sunt doar câteva din bilele albe. A urmat al doilea mandat, după nişte alegeri câştigate categoric în faţa mult mai reputatului şi mai experimentatului Ionuţ Lupescu. Un mandat cu ceva realizări, regula Under 21 sau ascensiunea echipelor de tineret, de exemplu. Însă, mult sub ceea ce şi-ar fi dorit suporterii”.

De parcă şi-ar fi însuşit critica, liderul federal a surprins pe toţi cu proiectul „Liga de Tineret”, votat apoi în şedinţa de Comitet Executiv de pe 27 aprilie. Un pas mic, dar important, spre redresarea fotbalului autohton. Nu-i ca vechiul campionat de tineret-rezerve (tineret-speranţe), dar nici competiţie gen Liga Elitelor. În noua competiţie FRF, Liga de Tineret, vor participa cele mai bune 24 de echipe din Clasificarea Academiilor şi vor putea evolua jucători Under 18, cu posibilitatea de a folosi trei fotbalişti peste limita de vârstă, dar fără a depăşi categoria Under 21. Spre exemplu, FCSB poate trimite în teren, în acelaşi joc de Ligă Tineret, pe Târnovanu, Tavi Popescu şi Ianis Stoica. Toţi ceilalţi, coechipieri şi adversari, învaţă într-un asemenea meci mai mult decât într-un campionat întreg de Liga Elitelor... Marcel FLUERARU