Calendar Creștin Ortodox. Ziua Ajunului, 24 decembrie. Cui trebuie să-i spui "La mulți ani!", astăzi

Calendar Creștin Ortodox. Ziua Ajunului, 24 decembrie. Cui trebuie să-i spui "La mulți ani!", astăzi. Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, dar este prăznuită și Sfânta Eugenia.

Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului. Amintim că în Biserica Ortodoxă Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare se săvârşeşte de 10 ori pe an: în ziua prăznuirii Sfântului Vasile, în Ajunul Botezului Domnului, în primele cinci duminici din Postul Mare, în joia şi sâmbătă din Săptămâna Patimilor şi în ziua Ajunului de Crăciun, scrie crestinortodox.ro.

În celelalte duminici şi zile de peste an se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, excepţie făcând zilele aliturgice şi zilele din Postul Mare în care se oficiază Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

Ziua Ajunului este zi de ajunare, adică de nemâncare până după oficierea Liturghiei Sfântului Vasile Cel Mare. Facem menţiunea că Postul Crăciunului se încheie pe 25 decembrie, în ziua praznicului Naşterii Domnului, după Sfânta Liturghie. De aceea ziua de Ajun a Crăciunului este zi de post.

Sfânta Eugenia era originară din Roma. Părinţii ei, Filip şi Eugenia, primind de la împărat o înaltă dregătorie, au plecat în Alexandria, cu fiica lor. Pe când erau în Alexandria, fiica lor Eugenia şi-a părăsit pe ascuns părinţii. S-a îmbrăcat bărbăteşte a luat cu ea două slujnice şi, într-o noapte, a fugit de-acasă. S-a dus la un episcop şi a primit de la el sfântul botez. Şi-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu şi foarte de dimineaţă s-a dus în grabă la o mănăstire. Acolo a trăit în osteneli, în nevoinţe, în trude, în privegheri de toată noaptea şi a săvârşit toată virtutea. Strălucea ca un mare luminător, aşa că fraţii l-au rugat să le fie stareţ. Nu voia, dar silit de cuvintele şi de dragostea lor a primit.

Dar o femeie Melantia, neagră la suflet, cum îi era numele, venită cu poporul că să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebuneşte de chipul frumos al lui Eugeniu. Aprinsă de patimă, a căutat să aducă ocară lui Eugeniu, dar pentru că nu şi-a ajuns scopul, Melantia s-a dus la prefectul oraşului, tatăl Eugeniei, şi a făcut plângere, că în cutare mănăstire stareţul înşeală cu cuvinte viclene pe femeile cinstite şi că desfrânatul a îndrăznit să o necinstească chiar şi pe ea.

Când prefectul a auzit acestea, s-a umplut îndată de mânie şi a trimis în grabă la mănăstire să aducă pe Eugeniu, stareţul mănăstirii, şi pe monah. Atunci, Eugenia şi-a rupt hainele de pe ea şi a arătat celor de faţă privelişte înfricoşătoare şi ne mai văzută. Apoi a grăit cu îndrăznire tuturor: "Se cuvine ca noi călugării să suferim, cu mulţumire, ocările, batjocura şi chinuirea trupului. Dar pentru ca să nu se facă de batjocură haină călugăreasca iată vă spun că sunt femeie; sunt fiica judecătorului. Judecătorul este preaiubitul mea tata. Soţia lui e mama mea. Aceştia de lângă mine mi-s fraţi, nu-i numesc robi".

Oricine va fi cuprins de uimire când va afla cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia. Pe când era încă la Judecată, foc a căzut din cer peste casa ei şi a ars până la temelie. Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea, bogăţia şi desfătarea vieţii şi s-a botezat. A ajuns pastor credincioşilor din Alexandria, şi-a sfârşit viaţa muceniceşte, omorât de săbiile necredincioşilor, şi a zburat cu bucurie la cereştile locaşuri.

După săvârşirea tatălui ei, mama ei împreună cu ea au părăsit Alexandria, ţara cea străină, şi mânate de dor s-au dus să locuiască în Roma, patria lor. Atunci a dat porunca împăratul ca toţi creştinii să jertfească idolilor, de nu, să moară. Eugenia a fost legată cu o piatră grea şi aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată cu minune. Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia.