Nu vă fie frică: pleacă Sică, vine Lică!

 

Dorian Obreja

Scena politică autohtonă, dată fiind importanţa tot mai mare care se acordă virusului coronarian, e mai puţin în lumina reflectoarelor şi, pe cale de consecinţă, mai puţin în atenţia mass mediei, respectiv a opiniei publice. Ceea ce nu înseamnă deloc, dar deloc absolut, că politicienii mioritici nu ar spune şi face, în continuare, lucruri trăsnite. De, la atâta îi duce numărul modest de neuroni pe care îi au şi pe care, de regulă, îi utilizează în interes personal...

Dintre zicerile cele mai recente ce merită a fi încadrate în categoria „noaptea minţii” se detaşează, fără îndoială, cea a lui Sică - campion mondial, fără îndoială, căci a reuşit ca, un interval de peste două săptămâni, să fie şi ex-premier (prin căderea pe cale adoptării unei moţiuni de cenzură cu un număr mai mare de voturi decât cel cu care fusese investit), şi prim-ministru interimar, şi premier desemnat (pentru o învestire care nu s-a mai votat, din lipsă de amatori de circ), şi dornic de a fi prim-ministru al unui executiv de după alegeri legislative, fie ele la termen, dar, mai degrabă, anticipate. Ei, bine, Sică, întrebat fiind dacă parlamentarii PNL vor vota cabinetul Cîţu, a dat un răspuns de o profunzime filosofică ne-egalată decât de încărcătura patriotică: „vor face ce e mai bine pentru ţară”, adăugând imediat, pentru a nu lăsa loc de interpretări & speculaţii, „vor acţiona în conformitate cu prevederile constituţionale”. Limpede ca lumina zilei, aşa eŢ Nu degeaba Sică este, la bază, specialist în problemele persoanelor cu dizabilităţi. În acest punct, trebuie spus că înlocuirea sa, ca premier propus, cu un specialist în finanţe reprezintă un pas înainte. Chiar dacă specializarea e controversată: unii cârcotaşi aduc aminte de faptul că Lică (pe Florin îl mai cheamă şi Vasile) ar fi fost dat afară, cu ani în urmă, de la o importantă bancă, pentru o presupusă participare la un atac speculativ împotriva leului! În fine, în general, biografia noului propus este ciudat de sumară şi lacunară, iar apariţia sa în prim-plan aminteşte de un episod foarte asemănător, în care un coleg de breaslă a lui Lică, în disperare de cauză, a fost desemnat candidat premier, pe 15 octombrie 2009, dar n-a mai ajuns să fie votat. Cam aşa şi acum: un personaj născut pe 1 aprilie e sortit să fie doar o glumă, şi nici măcar aceea bună...

Rămânând încă oleacă în zona PNL (alcătuit, nu obosesc să amintesc, din liberalii oarecum autentici, plus portocalii dezişi de marinarul saşiu), mi se pare că e într-o situaţie tristă, fără valori: o dovedesc asta lipsa unei propuneri cu adevărat impresionante şi convingătoare pentru funcţia de prim-ministru, dar şi validarea, drept candidat în lupta pentru primăria oraşului de pe Dâmboviţa, a reprezentantului unei alte formaţiuni politice.

Cum abia pe la jumătatea lunii vom afla calendarul de parcurs pentru viitoarea încercare de trecere a unui guvern monocolor, am putea sta liniştiţi, „la locurile noastre”, sau am putea chiar dormi liniştiţi, ştiind că cineva lucrează pentru noi, dacă, în realitate, nu ar lucra pentru ei: în culise, se vehiculează tot mai mult varianta că, pentru a evita alegerile anticipate, PSD s-ar face frate şi cu dracu, adică ar vota executivul Lică! Vorba cântecului: „de-aş mai duce-o pân la toamnă,/ să mă duc din cramă-n cramă,/ să beau vin, să mânc pastramă”...