Dorian OBREJA

...care se simte foarte bine, nebăgat în seamă în România. Motivul? Simplu şi revoltător, sintetizat în titlu! Realitatea e exprimată extrem de convingător în cifre, pe cât de seci, pe atât de alarmante: pe 9 august, în România se înregistrau 181 cazuri de infectări, iar pe 3 septembrie, 1.520.

Eu, nefiind specialist, dar urmărind dinamica infectărilor, în urmă cu o lună, prognozam aproape această situaţie, afirmând că, până la jumătatea lui septembrie, s-ar putea ajunge la 2.000 cazuri/zilnic. Făceam această predicţie deşi cele ale specialiştilor şi autorităţilor erau mult mai ponderate şi atrăgeam atenţia că o să ne iasă relaxarea pe nas – relaxare de care sunt vinovaţi şi politicienii aflaţi în structurile administraţiei centrale şi locale, dar şi segmentul populaţiei ce poate fi taxat, fără menajamente, de inconştient. Şi gândiţi-vă că tot mai mulţi români se întorc din concediu (iar în ţară vin a-şi face concediile cei plecaţi la muncă afară), că încep şcolile şi facultăţile!!!

Rămânând la prognozele făcute de mine (rog ca aceasta să nu fie interpretat drept lipsă de modestie, ci, ca să glumesc, drept nostalgie: mai bine, material, mă făceam prezicător, un soi de tata-Omida...), citez.

Mai întâi, ce scriam pe 21 decembrie, anul trecut: „...politicienii fac diverse; unii se tocmesc, alţii se păruiesc. Nu, nu spre binele sau amuzamentul spectatorilor (citeşte poporul român), ci pentru avantajul propriu, al partidelor şi grupurilor de interese din care fac parte. Ce pandemie de covid, ce criză economică, ce perspective tot mai negre pentru viitor? Funcţii, ciolane, aranjamente – acestea primează.”.

Apoi, o săptămână mai târziu, după instalarea noului guvern, rezultat în urma alegerilor, dar, mai ales, în urma voinţei locatarului principal de la Cotroceni: „Urmează, este limpede, un an 2021 foarte greu – din punct de vedere al pandemiei, dar şi bugetar. E aproape imposibil să nu se prognozeze că fiecare va trage în altă direcţie decât colegul/colegii de cabinet, iar rezultatul va fi pe măsură. (...) consemnând deja contrele începute între partidele din coaliţie, aş evalua că avem de a face cu un guvern de tranziţie/sacrificiu, până pe la toamnă. Pe margine se încălzesc, tot mai intens, Sorel şi Siegfried. Hast du verstanden? Gut!“. Şi iată că a venit toamna, şi iată că guvernul îşi dă duhul. Singura este aceea că, pe margine, au apărut şi alţii care se încălzesc, precum Bolojan sau Boc.

Oricum, ceea ce se întâmplă în plan politic poate fi taxat drept o imensă bătaie de joc la adresa românilor, în general, şi a votanţilor de la ultimele alegeri, în special.

Valul 4 al pandemiei face ravagii tot mai mari, rata inflaţiei a ajuns deja la 5 la sută şi este în acceleraţie, acum trei zile cursul euro-leu a înregistrat un nou maxim istoric, 4,9416, fiind de prevăzut că, în această săptămână, va depăşi pragul psihologic de 5, dar va goli şi mai mult buzunarele şi conturile oamenilor, şi aşa deja afectate de aberantele & nejustificatele scumpiri ale energiei, deficitul bugetar din PIB tinde spre 7 la sută (fiind şanse să-l depăşească pe cel din 2020, anul cu cel mai mare deficit de acest fel din istorie), şomajul creşte şi el...

Estimp, politicienii de la putere se ceartă pentru ciolan precum cei care au probleme cu vederea, iar KWI emană un comunicat stupefiant, susţinând că „noua alianţă creată în aceste zile între USR-PLUS şi AUR este un afront adus românilor“. Şi are dreptate, în felul lui: cum să-şi dea mâna, chiar şi conjunctural, un partid făcut şi finanţat de vest cu unul făcut şi finanţat de est? Iată că se poate, dacă interesele o cer. Desigur, nu interesele românilor!  

PUBLICAŢIE DE VÂNZARE PRIN NEGOCIERE DIRECTĂ