Povestea domnitorului moldovean care putea rupe o potcoavă cu mâinile goale. Cum a sfârșit puternicul „Potcoavă”?

 

 În istoria Moldovei, printre domnitorii remarcabili care au lăsat o amprentă deosebită se numără și Ioan Nicoară Potcoavă, o figură enigmatică și puternică, care a intrat în legendă datorită faptelor sale de excepție. Desigur, numele său nu strălucește la fel de intens ca cele ale altor conducători celebri, precum Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun sau Vasile Lupu, dar personalitatea sa și renumele de luptător formidabil l-au făcut să rămână viu în memoria colectivă a poporului moldovean. 

 

Cine a fost Ioan Nicoară Potcoavă?

Ioan Nicoară Potcoavă a devenit domnitorul Moldovei pentru o perioadă scurtă de timp, între 18 noiembrie și 28 sau 30 decembrie 1577. Cu toate acestea, timpul său pe tron a fost suficient pentru a lăsa o amprentă în istorie. Ceea ce a făcut ca numele său să persiste nu a ținut doar de abilitățile militare impresionante, dar și de o trăsătură cu totul remarcabilă – puterea sa fizică uluitoare.

Voievodul a rămas cunoscut pentru faptul că avea capacitatea de a rupe o potcoavă cu propriile mâini. Această abilitate, desigur, i-a adus admirația contemporanilor, transformându-l într-un erou popular, a cărui viață fascinantă a fost chiar subiectul unui roman semnat de Mihai Sadoveanu și publicat în 1952, intitulat „Nicoară Potcoavă”. 

Născut în Liov, în regatul Poloniei, Ioan Nicoară Potcoavă era frate după mamă al domnitorului Ion Vodă cel Viteaz, care a condus Moldova între 1572 și 1574. Viața sa s-a desfășurat în mare parte printre cazacii zaporojeni din Ucraina, unde a fost cunoscut sub numele de Ivan „Pidkova”, tradus ca „Potcoavă” în limba română. De altfel, aceștia au fost cei care i-au dat această poreclă datorită abilităților sale fizice, inițial fiind cunoscut ca Ivan Serpeaha.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost decapitat

Legenda despre puterea sa a călătorit prin secole de istorie, iar descrierile contemporanilor ilustrează un lider cu vârsta între 35 și 40 de ani, blond și frumos, purtând o barbă lungă, așa cum era obiceiul voievozilor moldoveni. Porecla se baza pe faptele sale reale de voinicie, inclusiv capacitatea de a îndoi sau a rupe potcoave de fier cu mâinile. Cu toate acestea, domnia sa a fost marcată de turbulențe politice și de opoziția Turciei, care nu l-a recunoscut ca domn legitim. După o perioadă scurtă în care a condus Moldova, Potcoavă s-a refugiat în Polonia, dar a căzut într-o cursă și a fost arestat de autoritățile poloneze. La insistența otomanilor, a fost adus înapoi în Liov, unde a fost judecat și condamnat la moarte prin decapitare, acuzația fiind „stricarea păcii cu turcii”. Execuția a avut loc în piața centrală a Liovului la 16 iunie 1578, în fața Primăriei.

Chiar și după moartea sa tragică, Ioan Nicoară Potcoavă a devenit un erou popular, fiind amintit în cântecele de vitejie și în legendele despre cazacii de pe Nipru. La Gdansk, oraș important și port polonez de la Marea Baltică, a fost ridicată o statuie în memoria sa, reprezentând un luptător moldav, cu capul său sculptat în piatră la picioarele sale.

Astăzi, memoria acestui voievod remarcabil trăiește în legendele locale și în inimile celor care își amintesc de Ioan Nicoară Potcoavă, singurul domnitor al Moldovei capabil să rupă o potcoavă cu mâinile goale, un adevărat erou al vremurilor sale.