Povestea dulce-amăruie dintre panourile de baschet a agronomului de la Politehnica Iași!

Teodor Boghean este probabil cel mai bun baschetbalist de la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Deși timpul îl încorsetează cum nici adversarii săi direcți nu reușesc, Teo joacă în continuare cu destul succes în Liga I cu CS Politehnica Iași, dar baschetul a devenit mult prea repede doar un hobby. Visul de a juca în liga mare a fost frânt de accidentări în cascadă, singura sa vină fiind doar că și-a dorit enorm să atingă înalta performanță. 

 

Teodor Boghean (născut în noiembrie 2002) a ajuns destul de târziu la baschet. Învăța șah la „Micul șahist” cu antrenorul Ștefan Axinte până când chiar n-a mai putut sta locului. Era un copil activ, voia să alerge, voia să sară, cât mai sus, și așa a ajuns la baschet. A petrecut un an la Stomart, cu antrenorul Ovidiu Stochici, dar acolo nu putea juca într-un campionat național, așa că a trecut la CSS „Unirea” Iași, sub comanda antrenorului Gabriel Clapon. S-a remarcat repede și a ajuns să joace și la generația imediat mai mare ca vârstă, a antrenorului Anatolie Lupu, având așadar ocupat weekend de weekend.

 

„A fost o perioadă frumoasă, jucam săptămână de săptămână. La vârsta mea evoluam toate minutele și aveam cam patru meciuri în două zile. Nu era obositor, aveam suficientă energie”, își amintește Teodor.

 

Efortul său nu era însă deloc de neglijat, iar în timp a început să lase urme. Accidentările începeau să-l cam chinuie, dar le considera trecătoare. Baschetul era mult prea important, iar la finalul clasei a XI-a a mers o lună în Spania, la Villanova, unde găsise pe net o Academie de baschet. Voia să afle dacă are șanse să ajungă undeva cât mai sus în baschet, voia să știe cam pe unde se situează față de alți jucători străini.

 

„Am întâlnit acolo un antrenor sârb foarte bun care mi-a propus să rămân și să continui școala în Spania. Părinții mei m-au sfătuit însă să mă întorc și să finalizez aici studiile liceale”.

 

Teodor Boghean a absolvit în 2021 Colegiul Național „Mihai Eminescu”, iar în august a plecat din nou la Academia de la Villanova pentru a-și urma visul. Încă îl chinuia o tendinită la genunchi, dar, ca orice sportiv care chiar își dorește înaltă performanță, a îndurat durerile și a continuat să se antreneze. Se oprea doar când era țintuit la pat... Click AICI pentru continuarea materialului! Dragoș GAȘPAR