Când scheletele vorbesc, oameni de știință trebuie să asculte. Ce poate spune limbajul oaselor

 Felul în care cineva a murit cu secole în urmă poate să ne spună foarte multe despre violența socială și credințele unor epoci apuse.

Limbajul oaselor este cât se poate de explicit, însă nu întotdeauna îl înțelegem. Din motive necunoscute, unele victime din listă au fost ucise de ucigași profesioniști.

Alte crime au furnizat și mai multe informații – au oferit detalii despre mistere vechi și despre lipsa de fair play din turnirurile medievale.

1. Bărbatul ucis pe o dună

În 2005, o echipă de muncitori în construcții a descoperit un schelet uman în timpul unei lucrări desfășurate în Sydney, Australia. Situat în suburbia Narabeen, scheletul aparținea unui aborigen care avea între 30 și 40 de ani în momentul morții.

S-a dovedit că este cea mai veche victimă ucisă de suliță din Australia. Savanți din toate domeniile s-au adunat pentru a-i reconstitui viața și moartea. Analiza chimică a arătat că tânărul avusese o dietă formată din pești și crustacee, păsări și alge marine.

Cu aproximativ 4.000 de ani în urmă, se afla pe o plajă. După ce probabil că a fost înconjurat de mai multe persoane, a fost înjunghiat și lăsat pe creasta unei dune.

În timpul săpăturilor, au fost recuperate câteva vârfuri de suliță. Acestea au fost importante pentru a privi crima în context. Vechi relatări menționează că europenii fuseseră martorii unor pedepse rituale în zona Sydney, în cadrul cărora o persoană era ucisă cu sulițe.

În scheletul din Narabeen (și împrăștiate în jurul său) au fost descoperite 17 vârfuri de suliță. Câteva aveau pe ele rămășițe de os uman și fuseseră deteriorate în urma străpungerii oaselor. Ce anume a făcut acest bărbat ca să merite o asemenea soartă rămâne un mister.

2. Indicii legate de prăbușirea civilizației Maya

În 2019, în Belize a fost descoperit mormântul unui războinic Maya. Aflat în orașul mayaș Pacbitun, mormântul includea două cranii-trofeu. Ambele fuseseră meșteșugite și decorate ca să fie purtate drept amulete.

Unul dintre ele avea pe el un semn grafic care este considerat drept primul cuvânt cunoscut pentru termenul de „craniu-trofeu”. Craniile pot furniza informații valoroase despre cel mai mare mister Maya.

Societatea, sistemul politic, arhitectura și armata Maya au înflorit vreme de sute de ani. Apoi, din motive necunoscute, totul s-a prăbușit. De-a lungul a 150 de ani, începând cu secolul VIII, această cultură puternică a intrat într-o derivă fatală, însă nimeni nu știe de ce.

Cercetătorii au căutat o singură cauză, până când a devenit clar faptul că nu era vorba de un singur factor. Se pare că de vină a fost un amestec complex de secete, violență, suprapopulare și slăbire a autorității.

Craniile-trofeu din Pacbitun, alături de alte câteva astfel de descoperiri, arată că războiul a destabilizat orașele din sud, inclusiv din regiunea Belize. Dovezile anterioare arătau că liderii au fost uciși și monumentele lor au fost distruse în mod deliberat de cineva.

Oriunde au fost descoperite cranii-trofeu, cele mai multe aparțineau mayașilor din nord, care își făceau „lănțișoare” cu craniile mayașilor din sud. Se pare că mayașii nordici, văzând că dinastiile din sud erau în declin, le-au atacat.

3. O crimă medievală profesionistă
Arheologii care efectuau săpături în Sicilia au descoperit în 2019 scheletul unui bărbat ucis cândva în secolul XI. La început, crima a trecut neobservată.

Interesul echipei a fost trezit de poziția neobișnuită a scheletului. Era îndreptat cu fața în jos, un lucru foarte neobișnuit pentru Sicilia medievală. De fapt, era prima descoperire de acest fel din întreaga regiune.

 

Mormântul era superficial și nu conținea bunuri. Aceasta arăta că bărbatul ucis, cu vârsta cuprinsă între 30 și 40 de ani, nu fusese deloc pe placul celor care l-au îngropat.

După ce scheletul a fost scanat, s-a putut contura o versiune a ultimelor lui momente. Bărbatul era îngenuncheat când a fost înjunghiat de cel puțin șase ori prin spate.

Cel care l-a atacat era, probabil, un ucigaș profesionist, fiindcă moartea a survenit foarte rapid, inima fiindu-i străpunsă de mai multe ori. Rănile indică faptul că victima nu a putut să se opună.

Picioarele îi erau foarte apropiate, ca și cum ar fi fost legate cu o frânghie care a dispărut de mult. Cercetătorii cred că această crimă în stil de execuție și îngroparea lipsită de respect ar putea sugera faptul că bărbatul fusese un bandit.

Însă nimic nu e sigur. Ar fi putut fi un om normal care era urât de cineva care a apelat la ucigași plătiți.

4. Adevărata brutalitate a turnirurilor medievale

În 1997, din castelul Stirling au fost îndepărtate 12 schelete. Unul îi aparținea unui cavaler englez care murise în timpul unui turnir în 1388.

S-ar putea crede că morțile rezultate în urma turnirurilor și a altor jocuri de război erau accidentale. Însă examinarea recentă a rămășițelor cavalerului a dovedit contrariul.

Numele bărbatului era Robert Morley, un om masiv, care avea în jur de 25 de ani la momentul morții. Mai multe trăsături fizice și răni indică faptul că ducea o viață dură, ce includea turniruri brutale.

A supraviețuit unei săgeți primite în piept într-un astfel de concurs. Cu altă ocazie, un topor i-a „ciobit” craniul. A supraviețuit și de această dată. A pierdut câțiva dinți după ce a căzut de pe cal sau după ce a primit altă lovitură puternică.

Cavalerul călit în lupte a fost ucis când cineva l-a înjunghiat cu sabia în față. Sabia i-a trecut prin nas și maxilar. Se pare că onoarea nu făcea parte din regulile turnirului medieval: Morley a fost înjunghiat fatal în timp ce se afla la pământ!

5. O pedeapsă portugheză brutală

În 2001, cercetătorii au îndepărtat aproape 100 de cadavre dintr-o necropolă din Portugalia. Mormintele, situate în Estremoz, erau normale, în afară de trei dintre ele.

Acestea se aflau la capătul sudic al cimitirului. Arheologii au fost oripilați când au descoperit că mâinile și picioarele celor îngropați aici fuseseră amputate.

Membrele amputate fuseseră puse sub cadavre sau lângă ele. Mai rău: avem toate motivele să credem că această pedeapsă a fost dusă la îndeplinire cât timp victimele erau încă în viață.

Unghiul tăieturilor arată că mâinile și picioarele au fost retezate cu un topor sau cu o sabie. Cadavrele nu aveau alte răni. Asta sugerează că, după amputare, victimele au fost lăsate să sângereze până la moarte.

Ce anume a dat naștere unei asemenea brutalități rămâne un mister. Însă, cândva între secolele XIII și XV, cei trei indivizi, cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, au atras mânia cuiva.

Medievalii tăiau mâinile hoților și contrabandiștilor, așa că este plauzibil că cei trei erau infractori. Dacă așa stau lucrurile, faptul că li s-au tăiat și picioarele arată că se făcuseră vinovați de infracțiuni foarte grave.