De unde vine Halloweenul. Povestea dovleacului scobit

 

Halloween este una dintre cele mai vechi sărbători încă păstrate, în formă camuflată, profană, şi în ziua de azi, ca de altfel şi Crăciunul. Milioane de oameni celebrează Halloween-ul cu costume, trick-or-treat sau petreceri tematice, fără să aibă cunoştinţe despre originile şi istoria fascinantă a acestui rit asociat cu apariţii fantomatice şi superstiţii de tot soiul. Octombrie 31 este ultima zi a calendarului celtic, sărbătoare păgână în onoarea morţilor. Acum 2000 de ani purta numele de All Hallows Eve, ziua de dinainte de All Saints” Day, creată pentru creştinarea păgânilor şi celebrând pe 1 noiembrie toţi sfinţii Bisericii Catolice. Deşi există multe variante culturale ale tradiţiei, în esenţă există acelaşi fond originar. Rădăcinile Halloween-ului se regăsesc într-o festivitate celtică pe nume Samhain, care semnifica sfârşitul verii şi trecerea în anotimpul rece.

Ritual al recoltei însoţite de focuri sacre, Samhain marca un prag temporal fundamental, când sufletele morţilor se plimbau noaptea pe străzi şi trebuiau îmbunate prin daruri lăsate la uşă pentru a asigura abundenţa recoltelor viitoare. În secolul al VIII-lea, din dispoziţia Papei Grigore al III-lea, superstiţia păgână devine o onorare a sfinţilor şi martirilor, All Saints’ Day încorporând o parte din tradiţiile celtice. În cultura celților, Anul nou începe pe 1 noiembrie, dar cu o noapte înainte hotarul dintre lumea celor vii şi lumea celor morţi se dechide. În timpul Samhain (pronunţat sow-in) spiritele se întorc pe pământ şi pot provoca mari pagube recoltelor. Dar acestea înlesneau în acelaşi timp posibilitatea druizilor de a citi în viitor. Pentru un popor dependent de lumea naturală schimbătoare, predicţiile erau de o valoare inestimabilă, mail ales la intrarea în anotimpul rece şi întunecat. Pentru a actualiza evenimentul, druizii aprindeau focuri sacre de dimensiuni colosale, unde oamenii se adunau ca să ardă simbolic o parte din recoltă şi a sacrifica animale zeilor. În timpul celebrării celţii se costumau, îndeosebi cu piei de animale şi încercau să-şi ghicească unul altuia viitorul. La finele ceremoniei îşi aprindeau focul domestic din flacăra sacră pentru a contribui la protecţia caminului în faţa frigului şi intemperiilor. Până în 43 BC Imperiul Roman deja cucerise majoritatea teritoriului celtic, aplicând sincretismul religios în cursul celor 400 de ani de stăpânire. Două sărbători romane sunt combinate cu Samhain-ul celtic. Prima este Feralia, o zi din octombrie în care romanii îi celebrau pe morţi, iar a doua era cea în onoarea Pomponei, zeiţă romană a pomiculturii, având ca simbol un măr.

Pe 13 mai 609 papa Bonifaciu al IV-lea transformă panteonul roman în loc de onoare al martirilor creştini, iar Ziua Tuturor Martirilor apare în calendarul creştin. Mai tărziu Grigore al III-lea extinde sărbătoarea la Ziua Tuturor Sfinţilor şi Martirilor, stabilind data la 1 noiembrie. Până în secolul al IX-lea, religia creştină se substituie vechilor ritualuri de pe teritoriul celtic, încercând de fapt să adapteze sărbătorile ancestrale fondului religios creştin. 2 noiembrie devine Ziua Sufletelor, serbată tot cu focuri uriaşe, parade şi măşti de îngeri sau diavoli. All Saints’ Day se mai numea şi All-hallows sau all-hallowmans (în engleza medie alholowmesse) şi tradiţionala noapte de dinainte, şamhain-ul celtic, All-hallows Eve, în cele din urmă Halloween.

Simbolul suprem al sărbătorii rămâne însă dovleacul luminat (Jack-o-Lantern), care are o legendă interesantă. Legenda lui Stingy Jack provine din folclorul irlandez. Un beţiv pe nume Jack se întâlneşte pe drum cu diavolul când se întoarce acasă de la tavernă. Diavolul îi solicită să-l însoţească în iad, dar Jack îl convinge să se urce într-un copac din apropiere ca să culeagă un măr. Îl păcăleşte înfingând o cruce în trunchi, obligându-l să rămână în copac. Jack consimte să-l elibereze dacă îi promite că nu-l va primi niciodată în rai, lucru cu care este de acord. Când moare, pe Jack nu îl vrea nici raiul din cauza păcatelor sale, nici iadul din cauza pactului.

Aşa că Jack găureşte un dovleac, pune înăuntru o candelă şi se foloseşte se instrument drept călăuză între cele două lumi. Jocul de lumini al dovleacului  face aluzie şi la cele doua culor simbolice ale sărbătorii:oranjul semnifică toamne, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morţii, întunericului şi răului.

Teona SOARE