Între topoare și suflete. Poveștile nespuse ale tăietorilor de lemne

 Ați ascultat vreodată inima unei păduri? I-ați simțit pulsul, freamătul sau teama la vederea tăietorilor de lemne? I-ați văzut lacrimile atunci când lama topoarelor a intrat în trunchiurile copacilor, adică al fiilor ei? Ca o femeie temătoare, s-a supus mereu. La început, vechilor tăietori, care aveau grija ei și își așezau lama doar pe trunchiurile bătrâne ori bolnave, apoi drujbelor care au retezat tot ce le-a venit în cale.

 

Povestea sună de parcă ar veni dintr-o vreme îndepărtată. Deși tehnologia a avansat și mașinile au preluat multe dintre sarcinile tradiționale, există încă profesii care au rămas ancorate în rădăcinile noastre culturale. Una dintre ele este cea de tăietor de lemne.

Un început cu tradiție

În vremurile de demult, tăietorii de lemne erau considerați pilonii comunității. Lemnul era nu doar o resursă primară pentru căldură, ci și pentru construcția caselor, a uneltelor și multe altele. Rolul lor era esențial în fiecare sat, oraș sau așezare.

Meseria de tăietor de lemne nu este doar despre a doborî arbori. Este o artă de a alege corect arborele potrivit, de a ști când și cum să-l tai. Fiecare copac are un anumit ritm de creștere, o anumită structură și, desigur, o anumită vârstă. Alegerea incorectă poate duce la dezechilibre în ecosistem și la o utilizare necorespunzătoare a lemnului. Provocările climatice, precum frigul aspru sau ploile abundente, aduc cu ele riscuri suplimentare. Alunecările de teren, bolile sau insectele care afectează arborii, precum și dificultatea accesului în anumite zone ale pădurii sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntau muncitorii.

Impactul modernizării

Cu dezvoltarea tehnologiei, mulți au crezut că meseria de tăietor de lemne va dispărea. Mașinile moderne pot tăia și transporta lemnul mult mai rapid și eficient. Cu toate acestea, există o valoare inestimabilă în cunoștințele și experiența pe care o are un tăietor de lemne tradițional.

Dincolo de aspectul practic, el reprezintă o legătură directă cu natura, cu ritmurile ei și cu tradițiile ancestrale. „Bunicul meu a fost tăietor de lemne. De fapt, era un grup de bărbați care se ocupa și cu această îndeletnicire. Așa cum femeile făceau clacă la tors sau despănușat porumb, așa se adunau și bărbații pentru munci grele, una fiind tăiatul de lemne fie din pădure, fie pentru cele de foc. Pe atunci era altfel. Țin minte că ori de cîte ori mergeau în pădure, bărbații făceau o rugăciune, apoi se apucau de lucru. Era un fel de ritual prin care își cereau iertare de la pădure”, a spus moș Neculai Tincu, un bătrân din comuna ieșeană Strunga.

Meseria de tăietor de lemne este mai mult decât o simplă ocupație; este un mod de viață, o artă și o tradiție care se transmite din generație în generație. Este un omagiu adus forței umane, determinării și conexiunii profunde cu natura. Tăierea lemnului nu este doar o activitate, ci un adevărat meștesug. Cunoștințele despre tipurile de lemn, cum să tai un copac fără a-l răni sau cum să alegi cea mai bună bucată pentru foc sau construcții, sunt informații transmise din tată în fiu, din generație în generație.

Un tăietor de lemne adevărat are un respect profund pentru natură. El înțelege ciclurile de viață ale copacilor și știe că pentru fiecare copac tăiat, alții trebuie plantați. Este un legământ de sustenabilitate pe care îl respectă, asigurând viitorul pădurilor pentru generațiile viitoare.

Tăietorul de lemne, cu mâinile sale aspre și cu privirea mereu către copacii înalți, ne amintește de legătura strânsă pe care o avem cu natura și de răspunderea pe care o avem față de pământ. Meseria lui nu este doar una de muncă, ci și una de pasiune și dedicare față de pădure și față de toți cei care se bucură de darurile ei.

Maura ANGHEL