Sfântul Lup şi păcatele lumeşti

În calendarul ortodox, ieri a fost ziua Sfântului Lup, despre care se spune că a trăit ca un sclav și a suferit nedreptăţile celor bogaţi şi puternici. Lup era sortit - după rânduiala societăţii romane - să aparţină clasei sclavilor, care nu se bucurau de protecţia legilor, nu aveau nici un drept şi erau apăsaţi de munci grele şi de lipsuri. De aceea, erau înglodaţi în multe îndatoriri, năpăstuiţi şi chiar omorâţi fără nici o consecinţă legală. A fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. După uciderea Sfântului Dimitrie, Lup a înmuiat marginea veșmântului în sângele lui și i-a luat inelul, cu care a săvârșit multe minuni, aducând vindecare pentru multe boli și neputințe.
N-a umblat după averi şi s-a mulţumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui şi nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute. Un model pentru fiecare dintre noi dacă am reuşi să-i înţelegem mesajul şi să facem doar ceea ce avem de făcut fiecare, fără a-i da deoparte pe alţii şi înţelegând că este loc pentru toată lumea. Asta mă duce cu gândul la marketingul clădit pe scheme de nisip al multora dintre noi, la cei care dau din coate, care nu se uită nici în stânga, nici în dreapta când este vorba despre ei.
Nu este rău să îţi urmăreşti atent planurile, dar e mare păcat când uiţi că nu toate poveştile sunt doar despre tine şi viaţa ta, iar acest lucru aduce o pierdere care greu se recuperează – este vorba despre încredere, iar de aici pleacă multe dintre păcatele lumii. Să luăm, bunăoară, toate atentatele care au adus şi moarte, şi spaimă şi griji. Cunosc oameni care s-au uitat de mai multe ori la bilet de avion când a fost să plece la Paris sau de curând în Turcia, la fel şi pentru călătoriile în Germania. Tot socotind nelegiurile din ultima vreme uite că se strecoară, uşor, teamă o legată de siguranţa locului în care trăieşti findcă, nu-i aşa, oriunde se poate întâmpla orice că nu mai ai încredere în nimeni. Şi ajungi să dai dreptate vocii interioare care mai susură în urechi taman când spuneai că în ţara ta totul este bine. Uite că nu chiar mereu, iar nebunia tot mai multor tineri care ales ca distracție să se bată la școală (chiar și fete!), să își găsească victime pentru bullying ori alte comportamente care aduc multă tristețe. De ce fac aceste lucruri? Fiindcă vor să atragă atenţia, fiindcă vor să se simtă eroi măcar pentru câteva clipe, chiar dacă astfel de comportamente au consecințe grave. Ce poţi să spui? Nimic, doar să-ţi faci cruce şi să speri că tu, pruncul tău, al omului bun pe care îl cunoaşte toată lumea, va fi în siguranţă. Asta până vine amicul X şi ţi se urcă în spinare pe motiv că i se cuvine, până când copilul te anunţă că îşi ia lumea în cap că altfel râd puştanii de el ori până când statul te mai jumuleşte de nişte bani că aşa vrea el şi poate să facă acest lucru.
Ei, dar oameni suntem că dacă eram sfinţi ne cinsteau şi pe noi şi ne treceau în calendar precum Lup, cel care a sfârșit pe nedrept răpus de sabia romanilor, dar cu inimă mare şi har cât pentru toţi păcătoşii pe care ar vrea să-i vindece şi la sufletele cărora ar vrea să ajungă dacă i s-ar permite. Cine alta decât propria ta statuie de nisip pe care ţi-ai ridicat-o te poate convinge că binele făcut cu forţa este la fel de dăunător ca şi gândul vrăjmaş cu care ieşi în fiecare zi din casă şi pe care îl îndrepţi către toţi cei care nu sunt de-o simţire cu tine? Nu fiţi trişti, nu suferiţi de nicio boală incurabilă, ci doar de un dor imens de a fi iubiţi şi de a vi se acorda atenţie, cu sau fără arginţi – ai voștri ori ai celor care nu caută decât să vă înjunghie.
Maura ANGHEL