Strigătul mut al sărăciei

 În lumina reflectoarelor societății moderne, sărăcia este adesea ignorată, deși are urmări devastatoare atât la nivel individual, cât și la nivelul societății * când discutăm despre sărăcie, nu ne referim doar la lipsa resurselor financiare, ci și la o privare mai profundă, care afectează accesul la educație, sănătate, alimentație adecvată și oportunități de dezvoltare personală * de Ziua mondială de combatere a sărăciei, marcată pe 17 octombrie, specialiștii atrag atenția la efectele devastatoare ale acestei maladii sociale

În fiecare oraș, departe de construcțiile impunătoare și de magazinele de lux, există o zonă în care clădirile decăzute și străzile murdare îți aruncă în ochi o lume uitată, în care trăiesc cei marginalizați de societate. Este o lume unde sărăcia nu este doar un cuvânt, ci o realitate crudă, în care implicațiile sunt mult mai mari decât lipsa de bani. Este un cumul de probleme care afectează în mod profund calitatea vieții individului, având implicații atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Un raport al Eurostat arată că peste 34% dintre români sunt expuși riscului de sărăcie şi excluziune socială, aceasta fiind de departe cea mai mare pondere înregistrată în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene. Unul dintre cele mai evidente și imediate efecte ale sărăciei este impactul asupra sănătății. Persoanele nevoiașe au un acces limitat la îngrijirile medicale de calitate, la o alimentație echilibrată și condiții de trai adecvate. Acest lucru crește vulnerabilitatea la boli și scade speranța de viață. De asemenea, stresul constant asociat cu lipsa resurselor poate duce la probleme de sănătate mintală, precum depresia și anxietatea. „Cei săraci sunt mai predispuși la boli din cauza expunerii la condiții precare de locuit, alimentație neadecvată și lipsa accesului la servicii medicale de calitate. Fără tratamente corespunzătoare, bolile se agravează, ducând la o calitate a vieții diminuată și, în cele mai grave cazuri, la deces prematur”, a atras atenția sociologul Adrian Ionescu.

Educația, poarta închisă spre oportunități

Copiii din familiile sărace se confruntă cu dificultăți majore în ceea ce privește accesul la educație. Lipsa resurselor financiare îi împiedică să meargă la școală, să aibă materialele necesare sau să beneficieze de meditații. În multe cazuri, ei sunt nevoiți să lucreze pentru a-și ajuta familiile, pierzând astfel oportunitatea unei educații adecvate.

Sărăcia duce la stigmatizare și discriminare. Persoanele sărace sunt adesea văzute ca fiind leneșe sau responsabile de propria lor situație, ceea ce crește sentimentul de izolare. Excluderea socială este o barieră în calea dezvoltării personale și a integrării în societate.

Un viitor în tușe gri

Lipsa de oportunități și resurse poate îndemna persoanele sărace să recurgă la activități ilegale pentru a supraviețui. Aceasta crește rata criminalității, afectând nu doar indivizii implicați, ci întreaga comunitate. Unul dintre cele mai devastatoare efecte ale sărăciei este pierderea speranței. Când zilele se transformă într-o luptă constantă pentru supraviețuire, visurile și aspirațiile par inaccesibile.

Sărăcia nu este doar o problemă economică, ci una care atinge fiecare aspect al existenței umane. Combaterea sărăciei nu înseamnă doar asigurarea unui trai decent, ci și restabilirea demnității, speranței și oportunităților pentru milioane de oameni.

Moștenitorii nevoii

Un alt efect dureros al sărăciei este perpetuarea ei. Când părinții sunt săraci, copiii lor au șanse mari să crească în aceeași sărăcie, creând un ciclu vicios care este dificil de rupt. Persoanele nevoiașe sunt adesea marginalizate și excluse din diferite aspecte ale societății. Discriminarea și stigmatizarea împotriva lor agravează izolarea lor socială și reduce șansele de a se integra și de a avea o viață normală. Mai mult, sărăcia amplifică vulnerabilitatea la dezastre, atât naturale, cât și provocate de om. Fără resurse adecvate, recuperarea și reconstrucția după astfel de evenimente devin aproape imposibile.

„Sărăcia nu este doar o problemă economică, ci și una socială și umană. Efectele sale se răspândesc în toate sferele vieții, afectând nu doar indivizii, ci întreaga structură a societății. Nu este doar o privațiune materială, ci un lanț greu care împiedică oameni de toate vârstele să își realizeze potențialul, lăsând în urmă cicatrici adânci atât la nivel individual, cât și societal. Ratele crescute de criminalitate sunt adesea corelate cu zonele afectate de sărăcie. Disperarea și lipsa de oportunități pot duce la comportamente antisociale și decizii riscante.

Sărăcia poate cauza și exacerba problemele de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea și stresul. Presiunea constantă a supraviețuirii și incertitudinea zilei de mâine pot lăsa urme adânci asupra psihicului”, a continuat sociologul. Este esențial să recunoaștem că sărăcia nu este doar o problemă economică, ci și una socială, culturală și umană. Speranța nu trebuie însă pierdută. Poveștile celor care au reușit să scape de povara sărăciei ne arată că soluții există. Cu voință politică, investiții adecvate și o abordare centrată pe om, putem spera la o lume în care nimeni nu trebuie să sufere din cauza sărăciei.

Aproape un sfert (23,1%) dintre tinerii din România se confruntă cu sărăcie materială și socială semnificativă, relevă un raport recent al Eurostat. Procentul este cel mai mare din UE, fiind de aproape patru ori peste media europeană, de 6%.

Maura ANGHEL