Ce sunt „aricii” antitanc pe care îi folosesc ucrainenii?

Războiul din Ucraina este cel mai sângeros din Europa, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Invazia Rusiei face victime colaterale, iar armata ucraineană încearcă să reziste cât mai mult posibil, în speranța că se va semna un tratat de pace cât mai curând. Soldații ucraineni sunt înzestrați cu diferite arme, iar unele dintre ele au scopul de a distruge tancurile rusești. Printre acestea se găsesc și „aricii” antitanc, care au făcut ravagii în rândul trupelor rusești. 

Cum au apărut „aricii” antitanc?

Trupele ucrainiene folosesc cu succes „aricii” antitanc, reușind să împotmolească sute de astfel de dispozitive inamice. Arma a fost inventată de cehi și a fost folosită cu succes în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. „Ariciul” este este foarte eficient în a împiedica tancurile să treacă printr-o linie de apărare. Arma defensivă denumită „arici” își menține funcția chiar și atunci când este răsturnat de o explozie din apropiere.

Aceste dispozitive au fost deosebite de eficiente în luptele urbane, unde un singur „arici” poate bloca o întreagă stradă. „Aricii” cehi au devenit astfel un simbol al „apărării cu orice preț” în Uniunea Sovietică, prin urmare, memorialul apărătorilor Moscovei, construit alături de M-10 în 1966, este compus din trei „arici” uriași.

Cum este construit un „arici”?

Un astfel de dispozitiv realizat conform specificațiilor ar putea fi construit din orice material capabil să reziste la cel puțin 60 de tone de forță (600 kN), având în același timp cel mult 1,4 metri înălțime. Cu toate acestea, astfel de parametri au fost greu de atins la „aricii” improvizați, reducându-le utilitatea. Dimensiunea potrivită trebuie să fie puțin mai mare decât spațiul liber de sub tancul inamic, astfel încât acesta să se blocheze.  

„Aricii” cehi fabricați industrial au fost realizați din trei suporturi metalice în formă de L (L 140/140/13 mm, lungime 1,8 metri, greutate 198 kilograme; versiuni ulterioare: lungime 2,1 metri, greutate 240 kilograme) unite prin tablă, nituri și șuruburi într-o cruce spațială caracteristică cu trei brațe, cu fiecare bară în unghi drept față de celelalte două. Acest model formează axele unui octaedru. Două brațe ale „ariciului” au fost conectate în fabrică, în timp ce al treilea braț a fost conectat la fața locului printr-un șurub M20. Brațele erau echipate cu „picioare” pătrate pentru a preveni scufundarea în pământ, precum și o crestătură pentru atașarea sârmei ghimpate.