Este cazul clădirilor ridicate înainte de anul 1973, iar expertizarea şi executarea lucrărilor de consolidare devin vitale la aceste imobile * strada Ciurchi, cu 35 de blocuri construite în perioada 1966-1968, strada Decebal, cu 26 de blocuri ridicate între anii 1964-1970, straa Vasile Lupu (49 de blocuri construite între 1965 şi 1972), Splai Bahlui (ani de construire 1962-1964) sau strada Tudor Vladimirescu (blocuri ridicate în perioada 1960-1962) sunt doar câteva exemple

În Iaşi, numărul proprietăţilor catalogate drept pericol public în cazul unui seism este în permanentă creştere. Motivul îl constituie şi faptul că blocurile construite în era comunistă se apropie de finalul perioadei de garanţie, stabilită, prin lege, la 50 de ani. Practic, tot ce înseamnă acum bloc construit înainte de 1973, structural vorbind, este supusă unor riscuri. „Înainte de cutremurul din 1977, pericolul seismic nu era prea mult luat în calcul. Normativele dictau să fie realizate clădiri care să reziste la cutremure până în 7 grade pe scara Richter. De-abia 1977, normativele s-au schimbat, clădirile au fost construite pentru a rezista la seisme de magnitudinea 7,5-8 grade pe scara Richter. Totuşi, nu este cazul ca locuitorii locuineţelor realizate înainte de 1977 să se panicheze. Faptul că o clădire a ieşit din perioada de garanţie nu înseamnă neapărat că ea nu va rezista unui seism major. Totuşi, cu cât a trecut mai mult timp de la expirarea perioadei de garanţie, fără lucrări de consolidare, cu atât riscul este mai mare. Recomandarea ar fi ca proprietarii să solicite o expertiză pentru a afla care este starea structurii şi dacă este nevoie de o consolidare”, spune un arhitect ieşean.

Anul acesta, potrivit normativelor, ar ieşi din garanţie încă aproape 120 de blocuri construite înainte de 1973. În Iaşi sunt în jur de 970 astfel de clădiri, cu menţiunea că unele dintre ele – de exemplu cele din pavilioanele CFR – au ieşit din garanţie în momentul în care se ridicau blocurile care, din punct de vedere structural, „expiră” în 2023. Ciurchi, cu 35 de blocuri construite în perioada 1966-1968, Decebal, cu 26 de blocuri ridicate între anii 1964-1970, Vasile Lupu (49 de blocuri construite între 1965 şi 1972), Splai Bahlui (ani de construire 1962-1964) sau Tudor Vladimirescu (blocuri ridicate în perioada 1960-1962) sunt doar câteva dintre exemple. Iar multe alte blocuri vor intra în viitorul apropiat pe această listă.

 

În întreaga ţară, peste 4,5 milioane de locuinţe au ieşit din perioada de garanţie a structurii de rezistenţă, care, potrivit legislaţiei în vigoare, este de 50 de ani de la darea în folosinţă.

 

Dat fiind faptul că durata de garanţie a unui bloc este de 50 ani, multe dintre aceste construcţii au deja nevoie urgentă de consolidare. Numai că această procedură este prea anevoioasă şi prea costisitoare pentru ca locatarii să o ia în calcul. În Iaşi, de exemplu, chiar zilele trecute, Primăria Iași a notificat asociațiile de proprietari care administrează imobile încadrate în clasele I și II de risc seismic să își realizeze / actualizeze expertizele tehnice și energetice și să le comunice municipalității. De asemenea, în conformitate cu prevederile Legii 212 / 2022 privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și ale Ordinului 2.853 / 2022 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii menționate, Serviciul Asociații Proprietari a notificat în luna decembrie a anului trecut toate cele 2.000 de asociații de proprietari din Iași să realizeze / actualizeze expertizele tehnice ale imobilelor. Aceste expertize tehnice sunt necesare în vederea aderării asociațiilor de proprietari la Programul național de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat, legiferat prin cele două acte normative menționate și implementat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

Proprietarii se opun din principiu unor lucrări de anvergură la blocul lor

Problema consolidării este cu atât mai mare cu cât este nevoie de acceptul majorităţii locatarilor, pentru efectuarea ei. Acest demers este aproape întotdeauna dificil, iar întrunirea majorităţii se face în rare cazuri. Pentru cei mai sceptici, sunt de menţionat şi avantajele pe care consolidarea le poate aduce pe termen scurt. „Toată lumea ar trebui să înţeleagă că, atunci când se consolidează o clădire, se investeşte nu numai în siguranţa familiilor care locuiesc în ea, cât şi în valoarea apartamentelor. Preţul unui bloc vechi şi dărăpănat poate ajunge astfel la nivelul pieţei. Ar trebui o legislaţie mai fermă în domeniu, proprietarii se opun din principiu unor lucrări de anvergură la blocul lor. Și dacă se rezolvă problema proprietarilor, atunci rămâne problema constructorilor. Nu sunt mulţi cei care vor să lucreze cu statul. Primăriile ar trebui să facă ceva pentru atragerea interesului constructorilor”, mai spun arhitecţii. Această operaţiune presupune, în principal consolidarea sistemului structural al clădirii existente sau a unor elemente structurale ale acesteia; introducerea unor elemente structurale suplimentare sau repararea elementelor nestructurale ale clădirii existente; îmbunătăţirea terenului de fundare, termoizolarea sau hidroizolarea clădirii şi a instalaţiilor aferente în zona de interventie; desfacerea şi refacerea finisajelor; desfacerea şi refacerea instalaţiilor şi a echipamentelor în zona de intervenţie şi, după caz, înlocuirea acestora sau a unor elemente componente. Dan CONSTANTINESCU