În căutarea originilor șnițelului, un periplu gastronomic în timp

 

În fiecare farfurie cu șnițel, există mai mult decât o bucată de carne pane; există o istorie bogată, influențe culturale și tradiții culinare care au rădăcini adânci.

Când vorbim de snițel, primul lucru care ne vine în minte este, desigur, varianta vieneză, cunoscută sub numele de „Wiener Schnitzel”. Cu toate acestea, se presupune că predecesorul acestui fel de mâncare este, de fapt, „cotoletta alla milanese”, o specialitate din Milano, Italia. Dar, rădăcinile sale pot fi chiar mai adânci, unii argumentând că provine din Spania sau chiar din Orientul Antic.

Odată cu extinderea Imperiului Habsburgic, rețeta pentru snițel s-a răspândit în toată Europa Centrală și de Est. În Austria, a fost îmbrățișată cu brațele deschise, transformându-se în ceea ce cunoaștem astăzi ca Wiener Schnitzel, o bucată de carne de vită (sau porc) bătută, paneată și prăjită până devine crocantă și aurie.

În România, șnițelul a fost primit cu entuziasm și a devenit o parte integrantă a bucătăriei locale. Diversele variații, cum ar fi snițelul de pui sau de porc, sunt acum nelipsite din meniurile restaurantelor și din mesele familiale. Pregătit cu măiestrie, însoțit de garnituri clasice precum cartofi prăjiți sau mămăligă, snițelul românesc este un simbol al ospitalității și al comunității.

De-a lungul timpului, snițelul a evoluat, adoptând noi forme și arome. Astăzi, putem găsi rețete inovative care combină tradiția cu inovația, prezentând snițelul în diverse moduri - de la variantele umplute la cele învelite în diferite tipuri de cruste aromate.

Un fenomen cultural

Șnițelul nu este doar un fel de mâncare; este un fenomen cultural. De la restaurantele de fine dining până la bucatăriile casnice, snițelul a devenit un simbol al tradiției și al patrimoniului culinar. Fiecare familie, fiecare bucătar, are propriul său secret pentru a prepara „șnițelul perfect”.

În concluzie, șnițelul este mai mult decât un simplu fel de mâncare: este o călătorie culinară care aduce împreună istorie, cultură și tradiție. A devenit un simbol al uniunii, al adaptabilității și al diversității în lumea gastronomiei. În farfuria cu snițel, gustăm nu doar aromele și texturile delicioase ale acestuia, ci și poveștile și tradițiile care l-au făcut posibil.

Numele „Wiener Schnitzel” se traduce prin „șnițel vienez”. Acesta este realizat din felii subțiri de vitel, acoperite în pesmet și prăjite. Deși există discuții  cu privire la modul în care șnitelul a ajuns în Austria, majoritatea istoricilor sunt de acord că a fost adus de soldații austrieci din Italia în secolul al XIX-lea. De acolo, preparatul a fost rafinat și a devenit un reper al bucătăriei austriece.

Variații în întreaga lume

Datorită simplității și deliciozității sale, snitelul a călătorit în multe părți ale lumii, adaptându-se la ingredientele și gusturile locale:

Schnitzelul german: Asemănător cu cel austriac, dar poate fi făcut din diferite tipuri de carne.

Escalope în Franța: Carne subțire, panată și prăjită.

Cotoletta alla milanese în Italia: Apropiat de Wiener Schnitzel, dar adesea cu o coastă atașată.

Tonkatsu în Japonia: O variație făcută din carne de porc și servită cu sos specific japonez.

În România, șnițelul a devenit rapid un favorit. Fie că vorbim despre cel  de pui, porc sau vițel, este adesea servit cu cartofi prăjiți sau piure și salată. De asemenea, există variațiuni locale precum șnițelul moldovenesc sau șnițelul de ciuperci.

Povestea este o mărturie a modului în care o rețetă simplă poate călători și evolua, adaptându-se culturilor și gusturilor diverse. De la Roma antică la cafenelele vieneze și până în restaurantele din Tokyo sau București, șnițelul continuă să încânte papilele gustative ale oamenilor din întreaga lume.

Maura ANGHEL