Un moment aparte legat de Sfântul Apostol Andrei a rămas în memoria credincioșilor din Iași

În 1996, la Iași a fost adusă racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, de la Catedrala Mitropolitană din Patras, Grecia, cu ocazia pelerinajului anual la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Data de 13 octombrie are o semnificație aparte în calendarul ortodox, fiind legată de aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, dar și de pomenirea mai multor sfinți care au rămas neclintiți în credința lor.

Evenimentul din 1996 s-a desfășurat în timpul pelerinajului anual de la Iași, organizat în jurul moaștelor Sfintei Parascheva. Atunci, credincioșii au avut ocazia să se închine și la racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, adusă din Patras.

O legătură veche și profundă cu România

Sfântul Apostol Andrei este cunoscut ca Ocrotitorul României, fiind cel care a adus credința creștină pe meleagurile noastre, printre sciți și traci. Această legătură are o însemnătate deosebită pentru tradiția ortodoxă românească.

În 1995, Sfântul Sinod a decis ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie marcată cu cruce roșie în calendar. În februarie 1997, acesta a fost proclamat oficial Ocrotitorul României.

Ulterior, în 2002, sărbătoarea Sfântului Andrei a devenit Sărbătoare Națională Bisericească, iar în 2012, Parlamentul României a stabilit ca data de 30 noiembrie, când este pomenit Sfântul Andrei, să fie zi liberă legală.

Cinstirea Sfântului Andrei se vede și în hramul noii Catedrale Naționale, care îi poartă numele, alături de hramul Înălțarea Domnului, legat de Ziua Eroilor.

Un imn care aduce aminte de începuturi

În slujbele dedicate Sfântului Andrei se cântă troparul său, în glasul 1:

Fiu al Galileii și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu și atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăși ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.

Destine care au rămas în amintirea credincioșilor

Pe 13 octombrie sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Carp și Papil, împreună cu Agatodor și Agatonica. Episcopul Carp din Tiatira, aflată în Asia Mică, și Papil, diaconul său, au suferit pentru credința lor în timpul persecuțiilor împăratului Deciu.

Cei doi au fost chinuiți la Tiatira, însă nu au renunțat la credință. Guvernatorul Valeriu le-a confiscat averea și i-a trimis la Sardes, unde s-a încercat să fie intimidați.

La Sardes, Agatodor, slujitorul lor credincios, a fost ucis, încercându-se astfel să-i determine pe Carp și Papil să renunțe la credință, însă aceștia au rămas statornici.

Din Sardes au fost duși la Pergam, orașul lor natal. Aici au trecut din nou prin chinuri, alături de sora diaconului Papil, care și-a dorit să moară pentru Hristos.

De fiecare dată, cei trei au rămas nevătămați, iar în cele din urmă, guvernatorul a dat ordin să fie decapitați. Pomenirea lor rămâne mărturie a credinței lor până la capăt.

O rugăciune care aduce speranță

Ca o vistierie de mult preț și izvor ce izvorăște ape de tămăduiri, a dat Stăpânul moaștele voastre celor de pe pământ; care șterg neputințele patimilor cele de multe feluri și dau neîncetat har sufletelor. Pentru aceasta, Sfinților Carp și Papi, cu un glas și cu dragoste săvârșim Sfântă pomenirea voastră.

Curajul care nu s-a stins nici în cele mai grele vremuri

Sfântul Mucenic Florentie a trăit în secolul al III-lea, la Tesalonic. Era cunoscut pentru credința și curajul său, întărind mereu comunitatea creștină din orașul său.

A vorbit deschis împotriva zeilor păgâni și i-a îndemnat pe creștini să urmeze poruncile lui Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost prins și adus la judecată în fața guvernatorului.

Întrebat despre credință, Florentie a mărturisit fără teamă că Hristos este Dumnezeu și Făcătorul tuturor. A arătat că zeii păgânilor sunt idoli fără viață.

Pentru această mărturisire, a fost bătut, spânzurat și strujit, iar apoi aruncat într-un foc mare. În timp ce se ruga, Sfântul Florentie și-a dat sufletul.

O poveste de credință din vremuri tulburi

Sfânta Hrisi, de origine bulgară, s-a născut în secolul al XVIII-lea, în satul Slatena din regiunea Moglena, pe atunci sub stăpânire otomană, azi în Grecia.

Originea sa a fost consemnată de Sfântul Nicodim Aghioritul. Este cunoscută și ca Zlata, iar în limba română, numele ei corespunde cu Aura.

Hrisi era cea mai mică dintre patru surori și a fost crescută în credința creștină. Era apreciată pentru frumusețea și evlavia ei, având o dragoste deosebită pentru Hristos și sfinți.

Într-o zi, în timp ce aduna lemne cu alte fete, un tânăr turc a răpit-o, încercând să o convingă să treacă la Islam și să-i devină soție, promițându-i bogății.

Hrisi a refuzat, spunând că nu se va lepăda niciodată de Hristos, nici măcar în aparență, chiar dacă ar fi supusă la chinuri. Chiar și părinții au încercat să o convingă, dar ea a rămas fermă.

Văzând că nu cedează, tânărul a bătut-o zilnic timp de trei luni, apoi a supus-o altor chinuri, dar ea nu a renunțat la credință.

În cele din urmă, a fost spânzurată de un copac, iar trupul ei a fost sfâșiat. A primit cununa muceniciei în 1795, iar moaștele ei au fost descoperite anul acesta.

O zi cu multe nume de sfinți și povești de credință

Pe 13 octombrie, calendarul ortodox amintește și alți sfinți, pomeniți în Minei, alături de cei deja menționați.

• Sf. Mc. Dioscor
• Sf. Cuv. Nichita Patriciu Mărturisitorul
• Sf. Mc. Veniamin Diaconul
• Sf. Mc. Antigon, care s-a săvârșit prin foc

13 octombrie rămâne o zi cu o mare încărcătură pentru credincioși, aducând împreună amintirea aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași și pomenirea unor sfinți care au rămas statornici în credință în cele mai grele vremuri. Toate aceste exemple rămân vii în viața Bisericii și în sufletele celor care îi cinstesc.