Bârlad – locul în care, pentru cei sărmani, viața nu s-a schimbat cu nimic

Cu fiecare filă din cărțile în care este amintită povestea Bârladului, cerneala tiparului învăluie mahalaua Podeniului şi Podul Pescăriei, în care parcă îi zărim pe Tache, Ianke şi Cadîr, negustorii scriitorului Victor Ion Popa. Plecaţi demult în alte lumi, cei trei încă sunt alături de bârlădeni şi de toţi cei cărora Victor Ion Popa le-a stârnit gustul pentru teatru.

Prin celebra sa piesă „Tache, Ianke şi Cadîr”, dramaturgul este mereu prezent în sălile în care căderea cortinei este semnalul pentru ropotul de aplauze ce răsplăteşte măiestria condeiului. Puţini sunt cei care ştiu că protagoniştii chiar au existat, iar Podul Pescăriei nu este doar un reper, ci un loc unde mai sunt negustori, dar în forma lor modernă, adică magazine, chioşcuri şi chiar supermarketuri.

Undeva, cândva...

Modestă acum, mahalaua Podeniului, aflată în vecinătatea Podului Pescăriei, era odată una dintre cele mai importante zone ale Bârladului, considerată centrul oraşului şi chiar leagănul vechiului târg. Din scrierile vremii aflăm de la Podul Pescăriei, pornind spre strada Dimitrie Cantemir, „după două case mici, pe partea stîngă a străzii Anastase Panu, astăzi Al. Vlahuţă, se afla o casă mare cu etaj, în care a funcţionat şcoala Normală, apoi Primăria”, apoi că „vis-a-vis, pe partea dreaptă, se afla cel mai mare magazin de pescărie B. Wasserman. Pe partea stângă se afla o băcănie şi pescăria lui Ilie Petrof. În colţul opus, pe dreapta, se afla un magazin de coloniale, proprietatea unor greci. Vis-a-vis de aceasta din urmă, era o brăgărie a unor bulgari sau turci”.

Pe aici trecea zilnic şi dramaturgul Victor Ion Popa: „Se îndrepta spre Podul Pescăriei, pe o pantă uşoară. De statură mijlocie, păşea drept şi apăsat. Purta lavalieră şi pălărie cu boruri semilargi. Ținea capul sus”.

În Podeni locuiau toate persoanele importante ale oraşului, iar mahalaua era plină de prăvălii. Cei mai buni afacerişti erau evreii şi turcii, pe care nimeni nu-i putea întrece. Cartierul era foarte curat, străzile erau pavate cu piatră de râu, iar unele dintre ele erau încadrate cu lespezi de bazalt.

Strălucire umbrită de colb și glod

În timp, revărsările de apă au făcut ca Podeniul să-şi piardă locatarii importanţi şi să ajungă un cartier cu case modeste, pline de apă ori de câte ori plouă, zona fiind lipsită de canalizare. Tot în zonă au apărut, de mulți ani, și locuințele sociale. Săracul nu face mofturi, acceptă ce refuză alții. Multe dintre străzi au rămas la fel ca acum o sută de ani, Podeniul fiind locuit de familii cu venituri foarte mici. De când cu așa-zisul comerț capitalist, printre casele sărăcăcioase au început să apară şi câteva magazine alimentare, câteva birturi şi chiar un supermaket. După ce au înțeles că pot cumpăra terenuri aproape de centrulurbei la prețuri de nimic, oamenii cu stare și-au ridicat vile impunătoare, care sclipesc ca un dinte de aur printre carii. În rest, la fel ca pe timpul lui Tache, Ianke şi Cadîr – praf și negoţ. Speranţa de mai bine a dispărut demult... Ce-i drept, Primăria a mai asfaltat niște străzi, acolo unde au fost interese, au mai apărut niște șosele, gazul metan a înlocuit godinele însă nu prin interesul oficialilor, ci truda megieșilor mai înstăriți. Podeniul nu prezintă niciun interes, deocamdată, dar altele vor fi vremurile când agenții imobiliari vor ridica toate cotele terenurilor cu case dărăpănate, la fel ca și cele din Munteni, tot o mahala celebră a Bârladului. În rest, pentru cei sărmani, viața nu s-a schimbat cu nimic. Așteaptă în continuare ajutoare de la stat, se bucură de pocnitorile de Anul Nou și de veștile de la neamurile plecate la muncă prin străinătate. Alternativa de acasă nu ținea loc de foame!

„Victor Ion Popa este cel mai bun produs al Academiei Bîrlădene, plin de energie, răsfăţatul cenacliştilor bîrlădeni, care se autocaracteriza cu umor ca făcînd parte din hălăciuga academică. şi ce minunate creaţii literare a putut să lase urmaşilor... Dacă ar fi scris numai Tache, Ianke şi Cadîr şi ar fi fost mai mult decît suficient. Piesa, inspirată din realitatea bîrlădeană a anilor 1930 (a apărut în 1933), este la fel de proaspătă ca acum cîteva decenii în urmă”, spun criticii.

Tache (pe numele său adevărat Petrache Peiu), Ianke (alias Iţic Pincu Kanner, cunoscut ca Moş Kaner) şi Cadîr (blîndul negustor Bizim) erau negustori cu prăvălii pe lângă pielăriile din crucea străzilor Ștefan Cel Mare şi Cuza Vodă, la care ajungeai înainte de a trece Podul Pescăriei în Podeni. Prin ei, Victor Ion Popa a aşezat Bârladul pe scenă, lucru care nu trebuie uitat. Iar drept răsplată, ar fi doar refacerea mahalalei Podeniului. „Refacerea zonei ar constitui un punct de atracţie, poate unul dintre cele mai importante, pentru orice vizitator cu o minimă cultură generală. Unde sunt negustorii de altădată, plini de zâmbet şi dispuşi la negociere?”, scria Sergiu Marian D. Găbureac, în monografia „Bârladul odinioară”.

 Maura ANGHEL