Pacienții cu cancer, prizonieri ai unui sistem care nu îi include în studiile salvatoare!

* datele sunt șocante: într-un singur an, aproape 89.000 de români au fost diagnosticați cu cancer, iar aproape 48.000 au murit * o rată a mortalității care plasează România pe podiumul negativ al Europei * și totuși, în ciuda acestei poveri uriașe, țara noastră apare marginal în cercetarea clinică: doar 1,7% din totalul studiilor oncologice europene

Un raport recent scoate la lumină o realitate dură: România este aproape absentă din marile studii clinice oncologice europene, în ciuda faptului că milioane de oameni sunt afectați direct sau indirect de cancer. În timp ce alte state avansează rapid în accesul la terapii inovatoare, pacienții români rămân, în multe cazuri, fără această șansă.

Cu alte cuvinte, acolo unde nevoia este mare, accesul la inovație este mic.

Indicatorii confirmă dezechilibrul: densitatea studiilor clinice este de doar 0,88 la 100.000 de locuitori – printre cele mai scăzute din Europa de Est. Mai grav, România este aproape absentă din fazele incipiente ale cercetării, acolo unde apar cele mai promițătoare tratamente. Aproape 77% dintre studiile existente sunt în faze avansate, ceea ce înseamnă că pacienții români ajung târziu în circuitul inovației.

Imaginea devine și mai îngrijorătoare atunci când este analizată în context european. Țări cu economii puternice și sisteme medicale solide concentrează majoritatea studiilor clinice, în timp ce statele cu mortalitate ridicată – precum România – rămân în urmă. Practic, accesul la tratamente noi nu este dictat de nevoia medicală, ci de nivelul de dezvoltare economică.

Această realitate ridică o întrebare incomodă: sunt pacienții români condamnați să ajungă ultimii la tratamentele care le-ar putea salva viața?

Raportul arată clar că factorii socio-economici joacă un rol decisiv. Nivelul mai scăzut al investițiilor în cercetare, veniturile mai mici și infrastructura medicală limitată reduc șansele României de a atrage studii clinice. Cu doar 110 milioane de euro investiți în cercetarea farmaceutică, țara noastră rămâne mult în urma statelor care conduc acest domeniu.

În același timp, lipsa corelației dintre mortalitate și numărul studiilor clinice arată o problemă profundă de echitate. Cu cât o țară este mai dezvoltată, cu atât are acces mai mare la inovație – indiferent de cât de gravă este situația medicală din alte regiuni.

Pentru pacienți, consecințele sunt dramatice. Participarea la studii clinice înseamnă, adesea, acces la tratamente de ultimă generație, uneori singura șansă în fața unor forme agresive de cancer. Fără aceste oportunități, diferența dintre viață și moarte poate deveni o chestiune de geografie.

În teorie, Planul european de combatere a cancerului promite reducerea acestor inegalități și acces mai echitabil la tratamente. În practică însă, realitatea din teren arată că drumul este lung, iar decalajele sunt încă profunde.

Iar în spatele acestor statistici șocante se află o realitate simplă și dureroasă: mii de pacienți care așteaptă nu doar tratament, ci o șansă reală. O șansă care, deocamdată, pare distribuită inegal în Europa. Nicoleta ZANCU