Vacanța de vară în casa bunicilor

 

Odată cu apusul soarelui în spatele dealurilor împădurite, se lasă o liniște asurzitoare în micul sat. Aerul cald al zilei se împletește cu adierea ușoară a serii, creând acea atmosferă specifică serilor de vară la țară. În depărtare, câteva clopote de biserică anunță ora rugăciunii.

Casa bunicilor se află la marginea satului, o căsuță tradițională cu pereții albi și acoperiș din țiglă roșie, înconjurată de un gard din lemn sculptat manual. Grădina, mândria bunicii, e plină de flori colorate și legume proaspăt crescute, emanând un parfum dulceag de vară. La un capăt al grădinii, câțiva copaci înalți de prun și măr își etalează mândri fructele.

Amintirile se învârt în jurul acestei case ca niște spectre pline de afecțiune: copilăria petrecută aici, jocurile cu vecinii, serile când bunica povestea la lumina lămpii cu petrol. Fiecare colț al casei, fiecare piatră și fiecare floare sunt părți integrante din puzzle-ul memoriei.

După cina simplă, dar gustoasă, pregătită cu mâna iscusită a bunicii, familia se adună în jurul mesei din fața casei. Fiecare seară de vară este o ocazie de a redescoperi bucuriile simple ale vieții. Pe cer, stelele încep să-și facă apariția una câte una, ca niște bijuterii lucitoare pe o pânză de catifea neagră.

„Bunicul aprindea o țigară, după ce răsucea foile de tutun, și începea să povestească. Își amintea de zilele sale când era june, de primele sale iubiri, de sărbătorile satului și de nenumăratele aventuri pe care le-a avut alături de prietenii săi. Amintirile ajungeau și până la linia frontului. Bunicul a fost sanitar în al doilea război mondial. A luptat la Cotu Donului, a văzut nenorocici cât peste o mie de vieți, dar nimic nu i-a acoperit frumosul din suflet. Casa lui mereu era plină cu flori, le cultiva cu o dragoste aparte”, a zâmbit Livia Poinescu, amintindu-și cu drag de verile petrecute la bunicii de la Puiești, o comună din județul Vaslui. Poveștile bunicului erau pline de înțelepciune și umor, și sunt o adevărată cufundare în trecutul satului și al țării.

O călătorie nostalgică printre amintiri

Pe fundal, se aud cântecele greierilor și cocoșii care își anunță teritoriul. Copiii, cu ochii măriți de uimire și curiozitate, ascultă poveștile bunicilor, învățând lecții prețioase despre viață, familie și importanța tradițiilor.

Pe măsură ce noaptea înaintează, luna se înalță pe cer, aruncându-și lumina argintie peste casă și grădină. E o scenă pictată cu culori și sentimente intense, un tablou viu al vieții la țară.

Cum soarele apune peste dealurile împădurite, serile de vară la țară își intră în drepturi. Căldura zilei se disipează treptat, lăsând loc unei brize răcoroase ce mângâie obrajii înroșiți de soare și care aduce cu ea mireasma inconfundabilă a florilor de tei și a fânului proaspăt cosit.

În grădina bunicii, viața își trăiește ultimele clipe efervescente ale zilei. Găinile se adună treptat spre cuibar, ciripitul vrăbiilor se amestecă cu cel al greierilor și, undeva în depărtare, se aude măritul blând al vacilor care se întorc de la păscut.

Pe verandă, bunica așază pe masă o sticlă cu limonadă de casă, făcută din lămâițe și mentă proaspătă. Alături, un bol cu vișine și cireșe, roșii ca jarul, strâng acum răcori din umbra copacilor sub care au fost culese. Copiii, cu picioarele pline de praf și cu obrajii înflăcărați, se adună în jurul mesei, râzând și povestind despre aventurile lor din ziua respectivă.

Într-un colț al grădinii, sub o pergolă îmbrăcată în viță de vie, un radio vechi cântă melodii de demult, ale căror versuri sunt știute de toți. În jurul focului, mâini bătrâne și tinere mânuiesc șeptari și furci, pregătind mămăliga și frigărui de miel care își vor găsi loc alături de castraveți murați și brânză de capră.

Serile acestea, departe de luminile neon ale orașelor și de goana după timp, oferă sufletului un respiro, un moment de regăsire. Este un timp al poveștilor spuse la lumina focului, al jocurilor cu prietenii până târziu în noapte și al misterelor ce se ascund în umbrele nopții. Fiecare sunet, fiecare miros, fiecare clipă trăită devine o amintire prețioasă, ce va fi purtată în inimi pentru totdeauna.

Pentru cei care au avut norocul să trăiască aceste momente, sunt o amintire neprețuită, o legătură eternă cu rădăcinile și cu esența vieții. Aceste serate reprezintă o adevărată lecție despre simplitate, bucuria lucrurilor mărunte și importanța momentelor petrecute alături de cei dragi.

Serile de vară la bunici sunt mai mult decât simple amintiri. Sunt o reamintire a faptului că, în aceste zile rapide și tehnologizate, există încă locuri unde timpul pare să se oprească, unde natura și oamenii trăiesc în armonie și unde tradițiile și poveștile sunt păstrate și transmise din generație în generație. Sunt serile în care redescoperim esența pură și nealterată a existenței, înconjurat de dragostea și căldura familiei.

În fiecare copil care crește în tumultul orașelor mari se ascunde o dorință arzătoare, adesea neexprimată: aceea de a evada într-un colț de rai, unde timpul parcă s-a oprit în loc, lăsând loc naturii să-și împlinească cicloanele nestingherită de om. Pentru mulți dintre noi, acest colț de rai se numește „casa bunicii”.

Maura ANGHEL