Copiii nu trebuie să stea la masă până termină toată lumea de mâncat! Regulile sociale și mesele în familie

Pentru părinții ai căror copii abia descoperă alimentele solide, dar și pentru cei un pic mai mari, mesele în familie vin la pachet cu un set de norme sociale, de o etichetă pe care copiii trebuie să o deprindă din mers. Acolo unde relația cu mâncarea e deja complicată, bunele maniere sau o anumită etichetă moștenită nu fac decât să complice și mai tare lucrurile și să frustreze atât copiii, cât și părinții.

O altă regulă nescrisă se referă la orarul meselor și la cantitatea de mâncare care trebuie consumată la fiecare masă. Ca adulți, avem tendința de a ne hrăni de trei ori pe zi (la micul‑dejun, la prânz și la cină) și, poate, de a lua mici gustări între aceste momente. Aceste tipare nu sunt conștiente. Și n-au nicio legătură cu instinctul.

Realitatea tristă e că totuși noi suntem cei anormali, nu copiii, care mănâncă atunci când le e foame (indiferent când apare senzația) și se opresc când sunt sătui, chiar dacă starea de sațietate coincide cu ora mesei. Noi, ca adulți, ignorăm semnalele pe care ni le transmite corpul, mâncând la ore fixe și după reguli sociale vechi și necontestate.

Am avea de învățat din felul în care mănâncă copiii noștri, atent și instinctiv, în loc să încercăm să îi cuprindem în tiparele noastre alimentare, lipsite de atenție. Apoi, imaginea noastră despre corp are un impact puternic asupra comportamentelor alimentare. Sentimentele persistente de stimă de sine scăzută sau de ură față de propriul trup au drept rezultat sentimente stresante, incomode. Stresul ne poate provoca să mâncăm în exces sau să ne limităm hrana, în încercarea de a pierde kilogramele în plus și de a ne simți mai bine în propria piele.

Felul în care vă simțiți în legătură cu corpul propriu contează enorm pentru copiii voștri. Pentru a‑i ajuta pe copii să crească fără ca stima lor de sine să depindă de felul în care arată, avem nevoie să ne eliberăm noi înșine de aceste mode. A ne schimba felul în care vorbim despre acestelucruri e un prim pas.

Una dintre întrebările pe care formulează cel mai adesea părinții care își diversifică bebelușii este cum să încurajeze bunele maniere la masă. Totuși, presiunea acestor norme de etichetă asupra bebelușilor care abia învață să mănânce e un pic bizară. Au destul timp să deprindă bunele maniere în viitor, acum e suficient pentru un bebeluș să se concentreze asupra mâncatului. De fapt, unele dintre regulile sociale legate de masă ar putea să inhibe procesul diversificării și să genereze comportamente agitate la masă.

Care sunt principalele patru motive de îngrijorare ale părinților legate de manierele copiilor și cât de întemeiate sunt, explicăm mai jos:

1. JUCATUL CU MÂNCAREA: Bebelușii au nevoie să se joace cu mâncarea!

Ca adulți, știm că e nepoliticos să ne jucăm cu mâncarea. Bebelușii, pe de altă parte, au nevoie de asta. Au nevoie să o strivească, să o rostogolească, să o miroasă, să o împrăștie, să o șteargă apoi. Deși pare că fac vreo năzbâtie, e, de fapt, o parte esențială a procesului de învățare. Experimentarea senzorială a mâncatului prin atingere este aproape la fel de importantă ca aceea a gustului.

2. ARUNCATUL ALIMENTELOR: Un stadiu normal în dezvoltare

Aruncatul alimentelor e, adesea, o extensie a timpului de joacă. Se poate întâmpla și dacă semnalele de sațietate ale bebelușului sunt ratate sau ignorate. E maniera lor de a arăta unui adult că a terminat de mâncat.

Bebelușii mai aruncă în mod repetat lucruri și pentru a le observa traiectoria – de exemplu, mâncarea trântită din scaun sau apa azvârlită în aer. E un stadiu normal de dezvoltare și va trece în mod natural.

3. A RĂMÂNE LA MASĂ PÂNĂ TERMINĂ TOATĂ LUMEA DE MÂNCAT: Nu este valabil la copii

Deși mâncatul împreună ca familie e una dintre cele mai bune căi de a crește un adult fericit și sănătos în relație cu mâncarea, așteptarea adulților ca toată lumea să rămână nemișcată la masă până când ultima persoană a terminat e nerealistă când vine vorba de bebeluși. Dacă micuțul a terminat masa și nu mai vrea să stea, nu aveți nimic de câștigat silindu‑l să rămână. Copiii mici nu au același control al impulsurilor ca adulții, iar bebelușilor li se va părea imposibil să stea liniștiți la masă când nu mai au niciun interes să mănânce.

A respecta acest fapt și a le da voie să se joace sau să plece de la masă nu e lipsit de politețe. E o înțelegere și o acceptare a capacităților neurologice ale vârstei. Mai rău, a‑i încuraja să continue să se hrănească pentru că alții fac încă asta îi învață să ignore semnalele de sațietate și să mănânce în exces.

Așadar, cea mai bună cale de a transmite bunele maniere la masă și, în general, o relație sănătoasă cu hrana copiilor este să fim noi înșine, adulții, conștienți de relația noastră cu hrana, cu orele de masă, cu comportamentul în jurul mesei, de relația cu corpul și imaginea despre propriul corp.

Cine este Sarah Ockwell-Smith

Sarah Ockwell-Smith este licențiată în psihologie și a lucrat timp de câțiva ani în domeniul cercetării și dezvoltării în industria farmaceutică. După ce i s-a născut al treilea copil, Sarah s-a format ca homeopat pediatru, educator prenatal și moașă. A mai făcut cursuri de masaj, hipnoterapie și psihoterapie. Sarah e specialistă în metodele parentingului cu blândețe și este co-fondatoarea paginii de internet gentleparenting.co.uk, autoarea unui blog de parenting – sarahockwell-smith.com, care este citit de peste 3 milioane de părinți în fiecare an.