Nicio solicitare pentru construirea de buncăre!

Puţini ieşeni iau în calcul posibilitatea unui conflict armat în regiune * aşa se explică faptul că, în Iaşi, adăposturile ALA noi sunt reduse ca număr * unii se conformează legii, care impune asemeneas construcţii, însă şi aici apar probleme * este vorba de instalații de filtroventilaţie neconforme, de lipsa ușilor antiexplozie sau a gurilor de salvare adiacente adăpostului * mai mult, nu se respectă nici caracteristicile tehnice, prin urmare, în caz de necesitate, singurul ajutor poate veni doar din partea divinităţii!

Războiul din Ucraina şi amplificarea activităţii seismice în anumite zone din ţară îi pun pe ieşeni în faţa unei dileme : unde se adăpostesc în caz de dezastru natural sau conflict armat? Iaşul are 124 de adăposturi antiaeriene (restul până la 170 sunt private), toate funcţionale, însă lipsite de dotări esenţiale cum ar fi instalaţiile de ventilaţie sau sanitare, iar în scenariul, ipotetic, că mâine ar avea loc un atac aerian, doar  5% din populaţia oraşului s-ar putea refugia în spaţii care, de regulă, au fost folosite până acum pe post de boxe. Faptul că nimeni nu a luat în calcul posibilitatea unui conflict armat în regiune, este confirmat de demersurile vizând funcţionalitatea buncărelor, reduse ca număr. De-abia în ultimii ani se remarcă o preocupare crescută din partea autorităţilor pe această temă, numai că şi aici intervine o problemă. Astfel, Primăriile și Inspectoratele pentru Situații de Urgență au lăsat întreținerea adăposturilor în grija proprietarilor. Aceștia, la rândul lor, au avut pretenția ca de ele să se ocupe statul. În final, s-a ajuns în situaţia ca adăposturile să fie puţine ca număr şi, în general, nesigure. 

Un alt element menit să întărească ideea că rolul adăposturilor antiaeriene a fost trecut în plan secundar constă în lipsa solicitărilor pentru amenajarea acestora. Teoretic vorbind, cei care au avut bani pentru ridicarea de vile ar mai fi putut cheltui câteva mii de euro pentru realizarea unoe astfel de incinte, însă nimeni nu a făcut-o. „Până la acest moment, Primăria Iaşi, prin intermediul structurii de specialitate - Direcţia Arhitectură şi Urbanism - nu a înregistrat cereri având strict acest obiect. Facem însă precizarea că, în conformitate cu prevederile normativelor de proiectare şi a Hotărârii de Guvern nr. 862/2016, adăposturile de protecţie civilă sunt obligatorii a fi realizate la anumite categorii de construcţii, atât publice, cât şi private, prevăzute cu subsol, a căror arie desfăşurată este mai mare sau egală cu 600 de metri pătraţi. De asemenea, conform H.G nr. 862/2016, este obligatorie realizarea punctelor de comandă de protecţie civilă la sediile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale ale municipiilor reşedinţă de judeţ”, se arată într-un răspuns primit de la Primăria Iaşi.

Adăposturi noi, dar neconforme !

Altfel, în cazul blocurilor noi, proiectele prevăd realizarea de adăposturile, dar în final acestea ajung să nu mai fie realizate. Arhitectul Iulian Nicolau, şeful Comisiei de Urbanism din cadrul Consiliului Local Iaşi explică de ce.

„Cu câteva excepţii, legea obligă ca orice clădire cu subsol să aibă adăpost ALA (n.r. – Apărare Locală Antiaeriană), Însă nu toţi respectă proiectele, iar din știință mea, sunt probleme la recepționarea lor de către ISUJ. Prima explicaţie ar fi că sunt investiții scumpe pe care nu un dezvoltator le poate rentabiliza. Apoi, în cazul în care sunt construite, adăposturile prezintă o serie de probleme. Mă refer la aici la faptul că instalațiilede filtroventilaţie nu sunt conforme, la fel şi în cazul ușilor antiexplozie sau pur şi simplu nu sunt realizate gurile de salvare adiacente adăpostului. În cele mai multe cazuri, nu se respectă caracteristicile tehnice: 40cm beton armat puternic la ziduri, 20 cm beton armat la placa superioară, sas antiexplozie, compartimentări pentru maxim 50 persoane, latrină uscată. Iar dacă mă întrebaţi de cele existente, nu cred că are rost să vorbim de totala lipsă de întreținere a instalațiilor și dotărilor celor construite în urmă cu 20-30 de ani”.

Un singur buncăr veritabil

Există, însă, şi exemple de bună practică. În 2008, fostul viceprimar Radu Botez a investit aproximativ 30.000 de euro pentru realizarea unui adăpost la subsolul unui bloc aflat în vecinătatea sediului Poliției Rutiere din Iaşi.

Spaţiul a fost special amenajat cu ventilaţie şi aerisire, dar şi ieşire de siguranţă, iar pereţii au o lățime de peste 40 de centimetri. Fostul oficial al Primăriei Iaşi a repetat cu diverse ocazii că, pe atunci, legislaţia din România prevedea şi realizarea unui astfel de spaţiu. Lucian STATE