„Se putea și mai rău!”

 Dorian OBREJA

Cert, expresia din titlu este ”refrenul” preferat de majoritatea românilor la data scrierii acestor rânduri, duminică, 22 iunie. O să credeți sau nu, expresia nu e urmarea celor făcute de SUA în Iran. Există o anumită ierarhizare a evenimentelor, funcție de apropierea locului de producere a lor față de cei care le receptează; întâlnim materializarea atitudinii și în zicala ”pielea e mai aproape decât cămașa”. Pentru cei mai mulți români, exasperați și obosiți de un an de campanii electorale și de o lună de negocieri, evenimentul central e configurat din nașterea noului guvern, și nu din acțiunea bombardierelor americane asupra unor situri iraniene nucleare.

”Se putea și mai rău” spun cei care își închipuie cum ar fi fost dacă prezidențialele ar fi fost câștigate de reprezentantul suveraniștilor. Lipsiți de majoritate parlamentară, ei ar fi putut încerca, totuși, să impună ca premier pe Mesia lor, și, drept deținători de portofolii, personaje controversate/contestabile. Un coșmar la puterea n, soldat, probabil, cu anticipate, greu de crezut că ar fi rezolvat, tranșant, situația. Oricum, alte luni de adâncire în marasmul deja existent.

”Se putea și mai rău” spun cei care privesc și analizează lista posibililor viitori miniștri. Dintre care unii – înveșniciți în asemenea funcții, iar alții – lipsiți de calitățile necesare pentru a accede în așa ipostaze. E necesară o nuanțare: ca și sigur, viitorul executiv va fi unul de sacrificiu. Și atunci, era preferabil să se ofere sacrificiului cei mai buni dintre cei buni (care or fi aceia...), sau unii a căror jertfire nu va însemna prea mare pagubă? Încă două elemente de interes, care aruncă o lumină în culisele politicii și ale influențelor străine: viitorul executiv nu va fi unul pur Bolojan (care își asumă rolul de maur...), ci, mai degrabă, unul Bolojan-Cioloș, dacă ținem cont că nu mai puțin de 4 ministeriabili (Moșteanu, Pâslaru, Țoiu și Buzoianu) provin din tabăra celui din urmă; iar dacă acesta va rămâne consilier la Cotroceni, spectacolul de lumini și umbre devine și mai elocvent. Totodată, e de semnalat că, pentru prima dată în 35 de ani, funcția de premier (deocamdată desemnat, dar, prietenii știu de ce, care va deveni și învestit) revine partidului clasat abia pe al treilea loc la parlamentare; în același timp, aproape o pătrime din componența guvernului ar urma  să fie dată de al patrulea partid! Per total, dacă ținem cont și de proveniența actualului locatar de la Cotroceni, se poate vorbi de intrarea într-o epocă useristo-plusist-reperistă.

Măcar în paranteză, trebuie amintită o contradicție flagrantă: teoretic, noul guvern ar trebui să fie unul al tăierilor, al reducerilor bugetare. Aflăm, însă, că el va avea un număr uriaș, niciodată întâlnit,  de vicepremieri – 5, patru de la partidele coaliției și un ”independent” (medic la bază, devenit apoi patron în transporturi/turism)! E, cumva, un început cu stângul, deși coaliția e majoritar de dreapta.

”Se putea și mai rău”: adică Dan și Bolojan să nu bată palma, să fie desemnat un tehnocrat, PSD sau UDMR să nu intre la guvernare, majoritatea să fie la limită sau chiar insuficientă pentru legile importante.

”Se putea și mai rău” – e expresia cu șanse să devină refren în următoarea perioadă, când vor fi luate măsuri dure – Ilie Bolojan: ”pregătiți să demolăm, să tăiem, să suferim alături de români, să construim”. S-ar putea și mai bine: să sufere nu alături de români, ci împreună cu ei!