Ieșenii nu trebuie să repete greșeli pariziene

Dorian OBREJA

Am vizitat de trei ori Parisul. Prima dată a fost în 1997. Dincolo de celelalte impresii, generate, probabil, în fiecare oaspete al Orașului Luminilor, mi-a făcut plăcere să constat că nu existau noi foarte înalte construcții, de natură a strica imaginea de ansamblu și tradițională. Strategia de evitare a unui asemenea fenomen fusese simplă și eficientă, constând în așa-numita decentralizare verticală. Concret, la marginea Parisului, se construise cartierul La Defense, unde există deja clădiri de peste 200 m înălțime, iar altele sunt proiectate. Modelul La Defense ar fi meritat importat la Iași, pentru ansamblul Palas, căruia i-ar fi stat mult mai bine unde e acum Moldova Mall...

Din păcate, la următoarele vizite, plăcerea amintită s-a spulberat.  Existau, desigur, și două excepții, apărute în anii 70, dar s-ar fi putut trece cu vederea, dacă nu era pericolul de „a face pui”: Turnul Montparnasse (210 m) și ansamblul de blocuri Des Olympiades (medie de 100 m). În 1977, s-au luat măsuri și s-a stabilit ca înălțimea maximă a unei noi construcții să fie de 37 m. Din nefericire, în 2010 regulile au fost îmblânzite (50 m blocuri de locuit și 180 m clădiri de birouri – în cartierele periferice. Așa au apărut Turnul Triangle (180 m) sau Tribunalul de primă instanță (160 m). În urma acestor experiențe nefericite, s-a revenit la maximul de 37 m; în 2023, iar pentru zona centrală, limita e între 25-31 m.

În afară de estetică, realizarea unor construcții (foarte) înalte generează și alte probleme: creșterea amprentei de carbon, gentrificarea marilor ansambluri de birouri, limitarea accesului la lumina naturală, transformarea suprafeței vitrate într-un soi de accelerator al temperaturilor.

Din fericire, până la un punct, Iașul (păstrând, desigur, proporțiile în comparația cu Parisul) a scăpat de materializarea aspirației către cât mai sus a unor dezvoltatori imobiliari (tentați să ridice clădiri cât mai înalte nu din motive poetice, ci meschine – eficiență cât mai mare pe mp a suprafeței de care dispun). Asta nu înseamnă că glonțul nu a trecut pe la ureche! La 160 m de Palatul Culturii și 170 m de Trei Ierarhi, era cât pe ce să ”răsară” un zgârie nori de 27 etaje (126m), care ar fi obturat cele două obiective amintite. Tot din fericire, reacțiile față de acest obiectiv au fost atât de puternice, încât l-au stopat.  Există, însă, și alte proiecte, precum un turn în Dacia (115 m).

Dar nu doar înălțimile foarte mari pot fi deranjante, ci și cele relativ mai modeste. Zona Copou, până acum ferită de furia/lăcomia dezvoltatorilor imobiliari, este supusă unui dublu atac, cel puțin în plan estetic.  

Nu e destul că a fost retrocedată clădirea (Casa Racoviță) care găzduia Centrul Cultural Francez – ea urmează a fi restaurată și, probabil pentru fidelitate pe linie lingvistică, prefăcută în restaurant. Dar asta nu e tot: în imediata apropiere, e proiectat un bloc cu 7 etaje (minimum 30 m). În tot Iașul, nu s-a mai găsit alt loc pentru așa ceva. Pe aceeași parte a bulevardului, oleacă mai la deal (mai exact, la Rond Triumf), se dorește edificarea unui proiect imobiliar mixt, cu 8 etaje (circa 38 m).

O asemănare între Paris și Iași e aceea că și acolo, și aici, există personaje dispuse să se afirme „pe verticală”, dat fiind că genul acesta de persoană nu e destul, până nu e și fudul. Numai că Iașul poate învăța din lecția pariziană și evita greșelile de acolo, cu ajutorul administrației, dar și al societății civile.