Listele miniștrilor – inflație de politicianiști, criză de valori

Dorian OBREJA

Am utilizat termenul de liste, nu de listă, pentru că, deși, în cea mai mare parte, voi face vorbire despre guvernul aflat acum în etapa finală a facerii, foarte multe constatări sunt valabile și în ceea ce privește încercările eșuate (Tomac, Veștea și Mureșan).

Într-o societate normală, aceasta ar trebui să fie condusă, pe diferitele sale paliere – de la Cotroceni, până la primăria unei mici comune – de cei mai buni dintre cei buni, în urma unor alegeri. În realitate, cu cât urcăm mai sus de nivelul unei mici comune, cu atât intervin distorsiuni. Îndeosebi la tipul de alegeri pe liste, unde, de fapt, avem doar iluzia opțiunii – pe care o facem nu luând în calcul și punând în balanță pe cei mai buni, ci pe aceia  impuși de către partide.

Ieri și astăzi au avut loc audierile celor propuși ca miniștri în posibilul executiv condus de Luca Niculescu. Amintesc, nu chiar în treacăt, că aceste audieri constituie o expresie a formalismului...democratic, întrucât un vot negativ obținut de către un candidat nu barează în nici un fel drumul acestuia către șefia ministerului. S-a făcut mare caz de dublarea timpului acordat fiecărei audieri. Mai mare râsul: de la jumătate de oră, la o oră întreagă...Când, în mod normal, cei propuși ar trebui intervievați o zi, două, trei. Și, ceea ce ar fi și mai important, de către comisii alcătuite din specialiști, din profesioniști în domeniile respective, nu ca acum, de personaje ajunse cine știe cum - dar, oricum, pe liste, la grămadă - în postura de parlamentari (dau un singur exemplu, un fel de cioban la origine, trecut și prin pușcărie, acum membru într-o comisie juridică!).

Privesc îndelung lista celor propuși a fi miniștri de către PSD. Dacă asta e tot ce au mai bun de oferit social-democrații, atunci e tristețe mare! În frunte, înveșnicitul la guvern de 5 ani (secretar general, apoi vicepremier în 3 cabinete!) Neacșu, cu un profil profesional și moral despre care se pot spune multe, ca și despre traseismul politic (când la PRM, când la PRO...). Continuând cu învățătoarea la bază Intotero, un fel de jolly joker – fost ministru la Cultură, apoi la Familie, acum vizată pentru Mediu, dar și cu Rogobete, care a abandonat cariera de medic în favoarea aceleia mult mai accesibile de politician, sau cu Zamfir, penelist un deceniu, trecut prin ALDE și PD, Marinescu, ex-avocat al unei influente familii craiovene; după ce a trecut pe la șefia de la Economie și Mediul de Afaceri, Oprea ajunge la Apărare, ca și cum experiențele cu Moșteanu și Miruță nu ar fi fost de ajuns!

În mod cert, situația actuală a României este și rezultatul unei îndelungi și grave crize de valori în zona în care ar fi cea mai mare nevoie de ele – Parlament și guverne. Unele valori preferă să nu se implice – condamnabil-, dar, în cele mai multe cazuri, accesul lor la poziții-cheie, în care ar putea face lucruri bune, este blocat de către o categorie chiar mai joasă (ca să nu spun josnică) decât a politicienilor, anume aceea a politicianiștilor (care „fac” politică în scopul realizării unor interese personale), ce cunoaște o puternică și primejdioasă inflație.

Asistăm, pe zi ce trece mai mult, la urmările acestei crize: manifestarea individualismului defensiv, eroziunea meritocrației, cultivarea „scurtăturii”, sporirea polarizării și intoleranței,  devalorizarea educației și a culturii. Singura șansă de stopare a acestui fenomen nociv constă în afirmarea - mai mult în fapte, decât vorbe – spiritului civic, meritocrației și responsabilității comunitare.