Miticilor, luați exemplu de la politicienii basarabeni!

Dorian OBREJA

Conform Constituției, președintele desemnează candidatul pentru funcția de premier ca urmare a unor consultări obligatorii, doar cu un partid – dacă acesta deține majoritatea absolută în Legislativ -, sau cu toate partidele reprezentate în Parlament.

În cele patru încercări, pe parcursul a peste 5 luni, se poate spune că împuternicitul pentru desemnare a interpretat legea (în acest caz, cea fundamentală), cumva după propria viziune (sau...ureche), invitând la consultări atât partide care nu mai aveau grupuri parlamentare în ambele Camere, cât și grupuri parlamentare care nu aveau...partid - cel puțin nu unul care să fi intrat în Parlament la alegerile din 2024! De la acea dată până acum, fenomenul migrației politice a cunoscut o creștere rapidă (și nocivă, țin să subliniez): cel puțin 35 de parlamentari și-au schimbat grupul parlamentar sau partidul de la preluarea mandatelor. E o cifră mare, dacă raportăm procentual (aproape 8%), dar, mai ales, e o cifră care poate schimba radical situații (la moțiuni de cenzură sau învestiri), ținând cont de echilibrul de forțe din Parlament.

Traseismul reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai rușinoase și maligne trăsături ale politicienilor actuali, iar finalul său nu se întrevede, datorită diverselor interese (dar niciunul general!). Este, oare, imposibil să i se pună punct? Politicienii din Republica Moldova demonstrează că nu! Recent, Parlamentul acestei țări a făcut un lucru pe cât de simplu, pe atât de eficient: a fost votat noul Cod al Legislativului, ce limitează traseismul, stabilind că deputații care părăsesc sau sunt excluși dintr-o fracțiune parlamentară devin deputați neafiliați și nu mai pot adera la alt grup sau forma noi fracțiuni. În același timp, nu vor putea fi constituite fracțiuni parlamentare ale partidelor care nu au acces în Parlament în urma alegerilor.

Pe scena politică din România, ori de câte ori nu este altă preocupare majoră (deși problemele se țin lanț...), revine în actualitate chestiunea reorganizării administrativ-teritoriale. Se înregistrează, însă, doar ”lungi prilejuri de discuții și de ipoteze”, cum ar fi spus Maiorescu, sau ”lung prilej de vorbe și de ipoteze”, cum nota Topârceanu. Niciodată nu s-a depășit faza declarațiilor de intenții, într-un subiect care, totuși, trebuie rezolvat (ultima reorganizare datează din 1967). Și în această din ultimă perioadă, subiectul a fost dezgropat/reînviat, dar, ținând cont de precedente, prognozez că va fi înmormântat iar, cât de curând...

Estimp, ce se întâmplă în Republica Moldova? Care, atenție!, în ultimele 3 decenii, a mai cunoscut 2 reorganizări, de la raioane la județe și înapoi...

Fără atâtea discuții și ipoteze, reorganizarea administrativ-teritorială e planificată să fie finalizată odată cu alegerile locale din 2027. Cele 32 de raioane vor fi înlocuite de 3 regiuni + UTA Găgăuzia; numărul de primării va fi redus de la aproximativ 890 la circa 292, prin procese de amalgamare voluntară (această etapă deja s-a încheiat!, cu o rată de succes de 63%) sau normativă. De notat că tranziția administrativă s-a bazat/se bazează pe stimulente financiare, dintr-un fond de 4,2 miliarde lei (moldovenești), adică circa 200 milioane euro...

Sigur, prevăd că se va spune: e mult mai ușor să miști lucrurile într-o țară mai mică. Dar, dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaștem că singura mărime care contează e aceea a voinței!

P.S. Termenul ”miticii” se va citi cu accent pe a doua silabă, nu pe prima. Caragiale i-a definit inegalabil...