La Vasile-n poartă, e o desemnare moartă

Dorian OBREJA

Joia trecută, era cât pe ce să mă las cuprins de  elan și să scriu, „la cald”, un editorial suplimentar, imediat după anunțata desemnare a unui nou premier. Meditând mai bine, am renunțat: ce sens avea să dau așa atenție unui premier/guvern sortit să reziste, după momentul desemnării, între două săptămâni (căderea la învestire) și șase luni (moțiune de cenzură)?

Desemnarea lui Sigfried Mureșan nu m-a mirat, ca pe alții, dar m-a dezamăgit: dat fiind că, precum o alta de același fel, politică (Grindeanu), era de natură să reprezinte soluția cea mai proastă și fără șansă de reușită, ostilizând la maximum o parte a partidelor.

În schimb, nu o să mă mire, ci de-a dreptul uluiască dacă acest al treilea desemnat va obține învestitura: asta va însemna că ”lucrările” subterane (concretizate fie în promisiuni de funcții sau alocări bugetare, fie în amenințări cu dosare) pot fi de o amploare infinit mai mare decât ne imaginăm și că, într-adevăr, există așa-numitul sistem, drept o entitate cu o forță impresionantă.

În mod normal, însă, nici al treilea desemnat nu va fi de succes. Lucru pe care mai toată lumea îl știe, inclusiv cei chemați la construcția noului guvern, dar aceștia se prefac încrezători. Vor urma teatrul facerii programului de guvernare (ca și cum așa ceva se poate întocmi în câteva zile), circul schițării componenței cabinetului (deja am văzut ce nume se vehiculează și e ceva de coșmar), și  bâlciul audierilor de un formalism total. Totul pare conceput pentru un aparent câștig de timp. De fapt, e o condamnabilă pierdere de vreme, adăugată la imensa întârziere de până acum. Percepția aproape generală este că al patrulea desemnat (în prima decadă din octombrie) va fi și ultimul (ori reușind, ori clacând și declanșând anticipatele).

Până atunci, toate privirile sunt ațintite către New York, care este, 3 zile, gazda miilor de participanți la Adunarea Generală ONU, printre care N. Dan și însoțitoarea sa. Cu siguranță, primul drum al celor doi va fi la un magazin, pentru a lua fie jartiere, fie șosete care nu cad. În rest, sunt anunțate participări ale celor doi la evenimente la care e prezentă toată lumea, sau la întâlniri lipsite de relevanță. De evidențiat un singur moment, care confirmă apetitul vârcolacilor politici actuali în a se hrăni cu sângele apusei monarhii din țara noastră: inugurarea unui sfert dintr-o intersecție stradală new yorkeză, ce va purta numele unei răposate regine.

Dar această deplasare nu poate șterge șocul declanșat de cea precedentă, din Ucraina. Acolo, ochii tuturor au fost magnetizați de repetitiva tragere a șosetelor, așa că au rămas aproape nebăgate în seamă adevăratele subiecte generatoare de discuții și griji. N. Dan a anunțat, foarte calm și senin, că: 1. partea ucraineană e încă în curs de analiză pentru a răspunde întrebărilor românești legate de drona maritimă explodată la Constanța (pe 5 iunie !!!); 2. România va dona Ucrainei rachete interceptoare Patriot. Patru luni de ”analiză” sunt, clar, semnul dorinței ucrainene de a băga sub preș acest subiect, dar și al lipsei de fermitate a părții române. Cât privește rachetele, nu am aflat cine a decis această donație, care, inevitabil, slăbește capacitatea de apărare a țării, și așa departe de parametrii impuși de situația actuală. E nobil să ajutăm pe alții, dar nu prin acte iresponsabile!

P.S. Lămuriri privind titlul: desigur, Vasile e traducerea în română a numelui Siegfried; iar desemnare sună mult mai cool decât mâță...