Partidul Snobilor Deconectați

Dorian OBREJA

PSD și-a făcut și mai mulți dușmani decât avea, debarcând guvernul Bolojan. PSD își va atrage și mai mulți dușmani, alegând (total neinspirat liderul disperat) să guverneze în vremuri foarte grele, în care își poate rupe gâtul, coborând adică mult sub cel mai slab scor, 20%. În asemenea circumstanțe, ar fi trebuit/trebuie să-și gândească orice mișcare. Se vede treaba că e mai greu cu gânditul, drept care, sâmbătă, o petrecere de botez în „famiglia” social-democrată a cam devenit una din bomboanele de pe coliva ce se configurează...

Vizavi de eveniment, presa și mediul virtual au adoptat 3 poziții; simpatizanții au susținut că a fost „petrecere cu nume grele”, cei din tabăra adversă au evidențiat luxul și opulența, iar cei aparent neutri au declarat botezul petrecerea anului, întrecând, în mintea lor, recepția oferită de Trump la ONU sau paranghelia de după premiile Oscar.

Luxul poate fi chiar admirat, când cei care îl etalează o fac cu naturalețe și distincție. Dar e cu totul nepotrivit când e vorba de un partid de stânga, mai ales într-o perioadă declarată de austeritate. Și riscă să apară chiar caraghios când cei care îl afișează sunt stângaci (nu politic!) și dau multe semne că au lipsuri grave în cunoașterea manierelor (cât de cât) elegante.

N-am înțeles de ce Marcel (voi folosi doar prenumele, spre a câștiga spațiu) avea mâna îndesată în buzunar, oare spre a constata lipsa a vreo 14.000 euro - cât se zice că ar costa blana purtată de însoțitoare? În limbajul etichetei, gestul e definit ca arogant. Tot despre Marcel: n-am priceput de ce a ținut să apară în compania celei despre care gura lumii zice că i-ar fi amantă (la „a treia mână”, având în vedere cazierul său), la un eveniment foarte legat de valorile familiei. Ce au în comun Marcel și Sorinel: absența informației că, într-un restaurant, întotdeauna, primii intră bărbații, apoi doamnele. Ce au în comun Marcel și Florin: absența cravatei, nici măcar compensată de alte elemente vestimentare. N-am înțeles de ce Claudiu purta o cravată prăzulie, neasortată cu nimic; poate pentru a sublinia originea oltenească. Nici de ce nevasta lui, Olguța, și-a turnat pe cap o tonă de gallus roșu-strident, cu care s-ar fi putut vopsi, de Paște, desigur, toate ouăle din Craiova. 

Pentru aceste motive meditez că ar trebui ca Partidul Social Democrat să-și schimbe numele precum în titlu – la nivelul liderilor, căci săracii simpli membri de partid nu au nicio vină.

Neînțelegând unele lucruri – cum am notat mai sus -, am căutat să le pricep și am apelat la AI. Am fost foarte amuzat, dar și surprins, constatând că „ea” ori are găuri mari în informații, ori e fană înfocată a PSD. Câteva exemple. Mi-a zis că Florin avea cravată; am protestat, mi-a dat dreptate, dar a susținut că împricinatul a ales să încalce eticheta clasică rigidă, adoptând stilul casual elegant și că partenera sa a echilibrat imaginea cuplului. Mi-a zis că Claudiu nu avea cravată; am obiectat, zicând că avea una prăzulie, la care AI și-a făcut mea culpa, dar a încercat să argumenteze că, prin această alegere cromatică, a reușit să spargă sobrietatea (?). Mi-a zis că Olguța și-a vopsit părul în roșu pentru a se asorta cu rochia – roșie și lungă (total red), susținând că părul roșu și rochia roșie erau puse în valoare de cravata verzulie a soțului. I-am replicat că nu era nici lungă, nici roșie;  a recunoscut că era midi și reflectorizantă – semne ale statutului de membră a „cremei” partidului...

Abia aștept următorul parastas; pardon, următoarea petrecere!