Dorian OBREJA

Uneori, foarte rar, sunt silit să las modestia la o parte. Acum, de exemplu, mă laud pentru o predicție care are toate șansele să se îndeplinească. Pe 5 octombrie, la 11 minute după anunțul făcut de la Cotroceni, postam o imagine (N.Dan + Luca Niculescu), cu legenda ”În sfârșit, o propunere bună și cu șanse de a trece la vot; pronostic, 249 pentru”. 

La momentul scrierii acestor rânduri (duminică), cele mai multe declarații și argumente converg în a susține că, marți, la votul de învestitură, acel 249 va fi bifat...

Însă, de pe 5 seara și până pe 12 octombrie, fondul general era unul de scepticism profund: PSD acuza că a patra desemnare, a lui Luca Niculescu, reprezenta ”o sfidare a parlamentului”, AUR amenința cu ”zero voturi” ș.a.m.d. Abia marți dimineața,  tonul s-a schimbat, iar, din acel moment, presa parcă mânca drojdie vizavi tratarea optimistă a subiectului ”guvernul Niculescu are șanse„.

Locatarul principal de la Cotroceni a susținut în mai multe rânduri că dezinformarea este „o chestiune de siguranță națională”, după care s-a prezentat ca un luptător neînfricat cu aceasta. Știrea pe surse amintită puțin mai sus era, clar, o expresie a dezinformării (sau intoxicării), atâta vreme cât N. Dan nu apăruse la televizor cu o declarație, nu postase ceva pe rețelele de socializare și nici Administrația Prezidențială nu emanase vreun comunicat. Firesc ar fi fost ca presupusul autor al presupuselor spuse - redate, de unele segmente ale presei, sub generatoarea de fiori formă ”bătuse cu pumnul în masă (…) amenințase cu anticipatele” – să apară în spațiul public și să infirme/confirme. Cum nu a făcut-o, unii au luat în serios știrea, iar alții au taxat-o drept o cacealma. Deși, de la a doua desemnare încă, se afirma că ar fi necesară o declarație apăsată a lui N. Dan privind iminența anticipatelor…

În afară de satisfacția îndeplinirii unei predicții, a fost și plăcuta senzație că am scăpat (chiar dacă nu definitiv) de o criză politică neiertat de lungă, generată și întreținută de orgolii ale unor lideri politici, de natură a agrava criza economică.

Dincolo de aceste două momente, nu mi-am făcut mari iluzii și nu am mari așteptări de la un executiv pe care mi-aș permite să-l numesc Luca Nicu G.R.L. – scoțând în evidență că unii miniștri sunt ai premierului (”împrumutați” de la PSD), iar alții – ai președintelui, rezultând un Guvern cu Răspundere Limitată (în timp, calculele vorbind de circa 6 luni). În mod cert, acest cabinet are rolul de a bifa două subiecte fierbinți și presante – rectificarea bugetară și bugetul pe 2027. Așa încât ar fi o risipă inutilă de timp discuția despre un ambițios program de guvernare. În schimb, merită atenție lista celor propuși pentru a prelua portofoliile de miniștri, de care îmi propun să mă ocup în editorialul de mâine. Astăzi închei exprimându-mi speranța că liderii politici (cel de la Cotroceni plus șefii partidelor) vor demonstra responsabilitate, punând interesul general mai presus de orgoliile  amintite și interesele proprii, măcar până pe 2 mai 2027, când cade Paștele…