Europa nu mai trebuie să maimuțărească America!

Dorian OBREJA

În urmă cu 40-70 de ani, se spunea că, atunci când se strănută la Moscova, la București se manifestă deja gripa. Desigur, România nu era favorizată: numele de București din spusa de mai sus putea fi înlocuit cu acela al oricărei capitale din țările socialiste.

Vremea a trecut; acum, în loc de Moscova, se folosește Bruxelles. Dar lucrurile s-au complicat și mai mult, în sensul că zicala de actualitate (și de reflectare a realității) ar fi aceea conform căreia, când la Washington se face hapciu, gripa se declanșează deja în Europa! Desigur, se mai înregistrează voci care ar vrea să contrazică situația (recent, premierul spaniol susținea că „Madridul nu e guvernat din capitala americană”), dar ele se pierd în oceanul de yesmeni.

Mergând și mai înapoi pe firul timpului, ajungem în 1776 și 1787, la declararea independenței, respectiv consacrarea SUA ca republică federală prin constituția adoptată atunci. La acele momente, istoria unor formațiuni statale europene număra deja 1.000 de ani! Deci superioritatea bătrânului continent era una indiscutabilă. Cum de s-a ajuns la inversarea raportului de forțe? Față de puterile europene, dependente de resursele din colonii, SUA aveau autonomie. Au fost, apoi, decisive, participările americane la cele două războaie mondiale; ambele, târzii (1917, respectiv 1941), dar fiind sau părând decisive; în fine, mai pot fi amintite Planul Marshall, salvator pentru Europa de Vest, și protecția militară din vremea războiului rece și ulterioară acestuia.

Problema este că, atunci când cineva își manifestă superioritatea față de altcineva, trebuie să aibă argumente valorice. Ori, în cazul nostru, lucrurile sunt departe de a sta așa.

Încă de acum un secol, filosoful spaniol Jose Ortega y Gasset, în cartea sa ”Revolta maselor”, sublinia că „America este doar un stat, nu o civilizație. Europa, dimpotrivă, este o civilizație, dar nu a reușit să devină un stat.”. Cumva în același sens au scris și alți gânditori europeni, precum Raymond Aron sau Arnold Toynbee, dar și unul american – Samuel Huntington. În mod special, ar trebui amintită o butadă cinică (atribuită când lui Oscar Wilde, când lui Georges Clemenceau), care susține că „America este singura țară care a trecut direct de la barbarie la decadență, fără a cunoaște civilizația.” !!!

De ceva timp, Europa se vede nevoită să suporte consecințele unei marei ce vine dinspre America. Când flux (progresist, wokist, globalist), când reflux (conservatorism, suveranism, magaism). „Moda” în trend pe malul vestic al Atlanticului trebuie, musai, adoptată și pe cel estic, fie că e de bine sau nu.

La recentele alegeri din SUA, în afară de înfrângerea trumpiștilor, s-au mai  evidențiat premiere (considerate istorice) vizavi de diversitatea și reprezentarea minorităților în funcții publice: primul senator bărbat gay declarat, primul senator evreu din Georgia și primul din Sudul american după 1880, primul legislator nonbinar/transgender din Georgia, primul legislator noninar din Delaware, primul senator american musulman, prima femeie de culoare – guvernatoare în Georgia.

De bănuit că Europa se va alinia și, la alegeri programate în 2027 – prezidențiale în Franța, Germania, Letonia, Slovenia, și parlamentare, în Italia, Polonia, Grecia, Finlanda, Slovacia -, se va da un răspuns practic la întrebarea „până când să nu avem și noi faliții noștri?”.

Lăsând gluma – amară – deoparte, este evident că Europa trebuie să înceteze, cu cât mai repede, cu atât mai bine, să maimuțărească America!