De la cvadratura cercului, la cvadrilema Nicușorului

Dorian OBREJA

Cvadratura cercului e o problemă veche din geometria antică,  cerând construirea unui pătrat cu aceeași arie ca un cerc dat, folosind doar o riglă negradată și un compas. În 1882, matematicianul Ferdinand von Lindemann a demonstrat că numărul π este transcendent; din acest motiv, latura pătratului nu poate fi construită geometric doar cu rigla și compasul. Expresia a devenit o metaforă pentru orice sarcină considerată imposibil de realizat.

O cvadrilemă reprezintă o situație în care o persoană sau o organizație este pusă în fața unei alegeri dificile între patru opțiuni, toate fiind la fel de indezirabile, problematice sau contradictorii. În 2026, o fostă speranță a geometriei algebrice și algebrei abstracte (ulterior, și a democrației), din Republica Onestă România, a demonstrat posibilitatea aplicării în practică a cvadrilemei. Demonstrația a fost făcută cu ajutorul a patru variabile: T(omac), V(eștea), M(ureșan) și, ultima, care ar putea deveni cea dintâi, G(rindeanu).

Ca să înțelegem misterele minții fostei speranțe, trebuie făcută o parafrază a spuselor unui ex-politican, actualmente eseist și universitar: ”este evident că neuronii președintelui se învârt într-un sens, iar ai noștri se învârt fix în celălalt sens”.

Să luăm, ca exemplu, recenta deplasare la New York. O învârtire în sens normal nu ar fi presupus, ci chiar impus un discurs definitoriu și memorabil, întâlniri de substanță, cu personaje importante și rezultate utile. În loc de acestea, am avut parte de un preludiu concretizat în sărutarea însoțitoarei pe aeroportul de plecare, apoi un discurs ciudat, în 3 limbi, în esență un panegiric pentru șeful MAGA, o rățoire la ruși, laude la adresa acțiunilor ”primelor doamne„ și campanie electorală pentru mentorul Cioloș, solicitarea, refuzată, a unui împrumut, întâlniri cu vreo doi șefi de trib din Africa, tot ca lobby pentru șefia francofonilor, inaugurarea unui sfert dintr-o intersecție, interviu la televiziunea adversară lui Trump (!) și o opinie (prezentată pompos la noi, drept editorial) la Fox News, cu un titlu demn de poziția ghiocelului: „România nu cere Americii mai mult. România se oferă să facă mai mult”; a existat și un postludiu, materializat în plimbarea de mână cu partenera pe străzi newyorkeze. Și ce speranțe mărețe la plecarea spre New York (spicuiri din presa română): ”N.D. se vede cu Donald Trump (...) M. G. va avea o întrevedere separată cu Melania Trump”. Nici una, nici alta...

Dar să trecem de la ONU, la Parlamentul român, în ziua de ieri.

După abandonul jenant al lui Tomac (depus mandat după 10 zile) și eșecul răsunător al lui Veștea (cu numai 189 de voturi din cele 233 necesare, al doilea cel mai slab rezultat în ultimii 36 de ani), ultimul desemnat pornea la luptă cu doar 169 de voturi sigure (în condițiile în care ar fi fost pentru și dizidenții liberali), pronosticul cel mai optimist fiind de 209.  Avizele negative acordate la mai mulți posibili miniștri au fost cartonașul galben. Doar o minune putea salva guvernul Mureșan de la cădere; iar căderea urma să aibă ca victimă principală nu desemnatul, ci desemnatorul, drept autor al unei triple ratări!!!

După cum era mai mult decât previzibil, guvernul Mureșan a căzut la votul de învestitură, cu doar 182 voturi.. Pentru concretizarea cvadrilemei, urmează introducerea celei de a patra variabile: G.