Poluarea din trafic roade zidurile Mănăstirii Golia

* un studiu științific arată că poluarea urbană lasă urme chimice în mortarele Mănăstirii Golia * materialele folosite la restaurare prezintă deja semne de degradare

Un monument istoric din centrul Iașului oferă dovezi concrete despre efectele poluării asupra patrimoniului construit. Un studiu publicat în revista internațională Applied Sciences analizează degradarea mortarelor de pe zidul vestic al Mănăstirii Golia. Cercetarea, semnată de Vasile Pelin, Viorica Vasilache, Silvia Garofalide, Ioan-Andrei Dascălu, Ovidiu Chișcan, Bobi Apăvăloaiei, Silviu Gurlui și Ion Sandu, evidențiază acumulări de sulfați, funingine și particule minerale pe suprafețele expuse circulației rutiere. Cercetătorii au prelevat două fragmente de mortar din rosturile deteriorate ale unui contrafort al zidului vestic. Amplasamentul este relevant: carosabilul se află în vecinătatea contrafortului, ceea ce favorizează expunerea la particulele și poluanții din mediul stradal.

Restaurările din 2008–2010 prezintă deja urme de degradare

Una dintre cele mai importante concluzii privește vechimea materialelor afectate. Mortarele investigate provin din lucrări de restaurare realizate în perioada 2008–2010. Așadar, materiale aplicate în urmă cu aproximativ 16–18 ani prezintă deja modificări chimice și fizice vizibile. Analizele arată că degradarea este mai accentuată în stratul exterior, în timp ce zonele interioare păstrează în mare parte caracteristicile mortarului inițial.

Fenomenul nu este doar estetic. Formarea compușilor secundari, depunerea particulelor și modificarea structurii porilor pot afecta comportamentul materialelor și durabilitatea intervențiilor de conservare. Rezultatele atrag atenția asupra unei probleme mai ample: restaurarea unui monument nu elimină factorii de mediu care au contribuit la degradarea lui.

Ce recomandă cercetătorii pentru protejarea Goliei

Studiul propune o abordare diferențiată a lucrărilor de conservare. Suprafețele puternic afectate ar trebui să beneficieze de teste controlate de curățare, reducerea atentă a depunerilor de ghips și monitorizare periodică. Pentru zonele mai puțin degradate sunt recomandate măsuri preventive: controlul scurgerilor de apă, reducerea stropirii zidurilor și limitarea surselor locale de poluare. Autorii propun și repetarea analizelor fizico-chimice în campanii succesive, pentru a urmări evoluția degradării și eficiența tratamentelor.

Lucrarea oferă astfel o metodologie de monitorizare, dar nu confirmă existența unui program permanent de supraveghere a mortarelor Mănăstirii Golia.

Cercetarea are implicații și pentru alte monumente din Iași amplasate în apropierea arterelor circulate. Zidurile istorice nu sunt doar martori ai trecutului, ci și suprafețe pe care se acumulează urmele mediului urban contemporan.

În cazul Goliei, mesajul științific este limpede: patrimoniul restaurat rămâne vulnerabil atunci când expunerea la poluare continuă. Protejarea monumentelor presupune, prin urmare, nu doar intervenții asupra zidurilor, ci și atenție față de mediul în care acestea se află.

Teona SOARE