Moșii de toamnă. Moșii de toamnă. Praznicul sufletelor care nu se uită

Sunt zile în care oamenii își numără bucuriile și zile în care își numără absențele. Sâmbătă, 7 noiembrie, la Moșii de toamnă, ieșenii își vor aminti de părinți, bunici, frați și de toți cei ale căror locuri au rămas goale la mesele familiei. În biserici vor arde lumânări, pe morminte vor fi așezate flori, iar coliva și colacii împărțiți de pomană vor duce mai departe una dintre cele mai vechi tradiții ale Moldovei.

Coliva, lumânarea și numele care nu trebuie uitate

De dimineață, credincioșii vor merge la biserică purtând coșuri și pachete pregătite din ajun. Colivă, colaci, prescuri, vin și lumânări vor fi așezate pentru binecuvântare, alături de pomelnicele pe care sunt scrise numele celor adormiți. La Sfânta Liturghie și la Parastas, aceste nume vor fi rostite din nou, ca o mărturie că moartea nu poate șterge legăturile dintre oameni.

Coliva, făcută din grâu fiert, simbolizează învierea și viața veșnică. Lumânarea aprinsă vorbește despre lumină și speranță, iar pâinea împărțită amintește că pomana nu este o simplă obligație, ci un gest de iubire și milostenie.

În gospodăriile Moldovei, pregătirile încep adesea de vineri. Se fierbe grâul, se coc plăcintele, se pregătesc sarmalele și se aleg bucatele care vor ajunge la vecini, rude ori oameni nevoiași. Se împart pâine, fructe, dulciuri și mâncăruri gătite, după puterea fiecărei familii. Nu există un număr obligatoriu de pachete și nici o valoare minimă a darurilor. O lumânare și o colivă oferite din inimă cântăresc, în înțelesul tradiției creștine, mai mult decât mesele întinse din dorința de a impresiona.

Moldova, între credință și obiceiurile bătrânilor

În satele Iașului, Moșii de toamnă păstrează și astăzi ceva din rânduiala gospodăriilor de odinioară. Mormintele sunt curățate, crucile împodobite cu flori, iar candelele aprinse înainte ca familiile să se adune la pomenire. Crizantemele, florile târzii ale toamnei, aduc culoare printre frunzele căzute și pietrele reci ale cimitirelor.

Din generație în generație s-au transmis și credințe populare potrivit cărora în această zi nu se spală rufe, nu se mătură și nu se fac treburi grele. Unele obiceiuri vorbesc despre sufletele morților care ar reveni simbolic printre cei vii. Sunt însă credințe ale folclorului, nu porunci ale Bisericii. Rânduiala creștină așază în centrul zilei rugăciunea, pomenirea și ajutorarea celor aflați în nevoie.

O zi în care dorul capătă nume

Moșii de toamnă nu sunt doar despre mâncarea împărțită și lumânările aprinse. Sunt despre casa bunicilor rămasă pustie, despre glasurile care nu se mai aud, despre poveștile pe care familiile refuză să le lase să dispară. Numele „Moși” amintește chiar de strămoși, de oamenii dinaintea noastră, cei care au clădit familii, au crescut copii și au lăsat în urmă amintiri.

Sărbătoarea precede ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, prăznuită duminică, 8 noiembrie. Între cele două momente, credința și memoria familiei se întâlnesc într-un ritual care a traversat veacurile. Pentru cei care și-au pierdut oamenii dragi, Moșii de toamnă nu pot alina toate durerile. Dar pot aduce o formă de împăcare: aceea de a ști că, atât timp cât un nume mai este rostit, iar o lumânare mai arde pentru el, uitarea nu a avut ultimul cuvânt.

Maura ANGHEL