Sfinții Cosma și Damian și povestea vindecărilor care au rămas vii în amintirea credincioșilor

Pe 1 noiembrie, calendarul ortodox îi pomenește pe Sfinții Cosma și Damian, frați din Asia, cunoscuți ca doctori fără de arginți. Ei vindecau oameni și animale fără să primească plată, iar în aceeași zi este amintită și Duminica a 22-a după Rusalii.

Ziua de 1 noiembrie aduce în prim-plan o poveste simplă, dar plină de învățăminte, despre credință, grijă față de cei din jur și ajutor oferit fără niciun interes. Sfinții Cosma și Damian sunt pomeniți pentru modul în care și-au trăit viața și pentru darul vindecării primit de la Dumnezeu.

Nu este vorba despre avere sau putere, ci despre doi frați care au ales să îi sprijine pe cei bolnavi fără să aștepte nimic în schimb. Tocmai de aceea, au rămas cunoscuți în tradiția ortodoxă ca doctori fără de arginți.

Povestea a doi frați care au schimbat vieți

Sfinții Cosma și Damian erau frați din Asia. Tatăl lor era păgân, iar mama, Teodotia, era creștină. După moartea soțului, Teodotia a rămas văduvă și s-a dedicat credinței.

Teodotia i-a crescut pe cei doi copii în spirit creștin, învățându-i să facă bine, să cunoască Scriptura și să trăiască cu grijă față de ceilalți.

Cosma și Damian au urmat învățătura primită de la mama lor. Tradiția îi prezintă ca pe doi oameni care au strălucit prin faptele lor bune și prin viața lor liniștită.

Cei doi au primit de la Dumnezeu darul de a vindeca. Ajutau bolnavi, alinau suferințe trupești și sufletești și alungau duhurile rele, fără să ceară nimic în schimb.

Gesturi care au rămas în amintirea tuturor

Un lucru aparte la Sfinții Cosma și Damian este că nu se opreau doar la oameni. Potrivit tradiției, aveau grijă și de animale, arătând aceeași milă față de orice făptură aflată în nevoie.

Nu au acceptat niciodată plată pentru ajutorul oferit. Tocmai această alegere i-a făcut cunoscuți drept doctori fără de arginți, adică vindecători care lucrau din dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni.

Viața lor a fost una plină de credință și slujire. Au ajutat cât au putut, au vindecat, au mângâiat și au rămas în amintirea credincioșilor ca exemple de bunătate discretă, dar vie.

Tradiția spune că Sfinții Cosma și Damian și-au încheiat viața în pace. Pomenirea lor, an de an, amintește de un mod de a trăi în care ajutorul nu se măsoară în câștig.

Cuvinte care aduc speranță

Troparul, Glas 8 (audio)

Sfinţilor fără de arginţi şi făcători de minuni, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi primit, în dar daţi-ne şi nouă.

O pildă care rămâne actuală

În aceeași zi este menționată și Duminica a 22-a după Rusalii. Evanghelia rânduită vorbește despre omul bogat și săracul Lazăr, o parabolă despre indiferență, suferință și urmările felului în care alegem să trăim.

Textul evanghelic pune față în față două lumi. Pe de o parte, bogatul se bucură de tot ce își dorește. Pe de altă parte, Lazăr stă la poarta lui, bolnav și flămând, dorind măcar firimiturile de la masa bogatului.

A zis Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison şi se desfăta în fiecare zi în chip strălucit. Iar un sărac, numit Lazăr, zăcea la poarta lui, plin de bube, dorind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii veneau şi lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, fiind el în iad, în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi s-a întărit o prăpastie mare, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Te rog, dar, părinte, să-l trimiţi la casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le mărturisească lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci dacă cineva dintre morţi va merge la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.

(Luca 16, 19-31)

Parabola transmite un mesaj clar. Ea vorbește despre responsabilitatea fiecăruia față de cei din jur și despre faptul că nepăsarea nu rămâne fără urmări.

O zi cu multe nume de pomenit

Calendarul nu îi amintește doar pe Sfinții Cosma și Damian. Mineiul aduce în atenție la această dată și alți sfinți mucenici și mărturisitori, fiecare pomenit pentru credința sa.

Toate aceste nume sunt păstrate în rânduiala zilei și completează tabloul liturgic al datei de 1 noiembrie. Arată că această zi este una bogată prin diversitatea felului în care sfinții au mărturisit credința.

• Sfintele Mucenițe Chiriena și Iuliana;


• Sfinţii Mucenici Chesarie, Dasie şi alți cinci împreună cu ei;


• Sfinţii sfinţiţii Mucenici Ioan Episcopul, şi Iacov Preotul;


• Sfântul Mucenic Erminingheld;


• Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iuliani care prin foc s-au săvârşit;


• Sfântul Cuvios Mucenic Iacov cel nou, împreună cu doi ucenici ai lui, Iacov Diaconul şi Dionisie Monahul, care prin sugrumare s-au săvârşit în 1520.

Aceste pomeniri sunt scurte în calendar, însă fiecare nume amintește de o viață trăită cu credință. Pentru credincioși, ele rămân repere de statornicie și curaj.

Un îndemn la grijă și bunătate

Pomenirea Sfinților Cosma și Damian pune în prim-plan ajutorul oferit fără plată și fără a aștepta ceva în schimb. În același timp, Evanghelia despre bogatul și săracul Lazăr amintește cât de important este să nu trecem nepăsători pe lângă suferința altuia.

Ziua de 1 noiembrie rămâne astfel legată de milă, credință și atenție față de aproapele nostru. Prin viața sfinților pomeniți și prin textul evanghelic, credincioșii sunt chemați să privească mai atent la felul în care trăiesc și la binele pe care îl pot face, chiar și în lucruri simple.