Povestea lui Zenovie și drumul care i-a schimbat destinul

Pe 30 octombrie, Calendarul Ortodox îi amintește pe Sfinții Zenovie și Zenovia, doi frați din Cilicia care au renunțat la avere, au ajutat săracii și au rămas credincioși până la sfârșit.

Viața Sfinților Zenovie și Zenovia este despre o alegere grea, făcută încă din tinerețe. Cei doi frați au primit o avere mare de la părinții lor, dar au decis să nu păstreze nimic pentru ei. Au ales să dea totul celor săraci și să trăiască în credință, într-o perioadă plină de încercări pentru creștini.

Averea care nu a adus liniște

Zenovie și Zenovia s-au născut în cetatea Egea, în Cilicia. Părinții lor erau oameni credincioși și i-au crescut cu grijă pentru credință. După ce părinții lor au murit, cei doi au rămas cu multe bogății, deși erau încă tineri.

În loc să caute o viață comodă, au ales să vadă lucrurile altfel. Au înțeles că bogățiile nu aduc cu adevărat împlinire și au hotărât să-l urmeze pe Hristos. Decizia a fost simplă în cuvinte, dar greu de pus în practică.

Zenovia i-a dat fratelui ei partea sa de moștenire, ca să o împartă celor săraci. Ea a vrut să trăiască modest și să-și păstreze viața curată pentru Dumnezeu. Nu a căutat faimă sau confort, ci o viață retrasă și credincioasă.

Zenovie a luat și partea lui, și partea surorii sale, și le-a împărțit celor nevoiași. În scurt timp, nu a mai avut nimic. Potrivit relatărilor, Dumnezeu l-a răsplătit cu daruri sufletești, pentru bunătatea lui.

O putere care a schimbat vieți

Zenovie a primit darul de a vindeca bolnavii. Mâinile lui, care dăduseră totul săracilor, au ajuns să fie văzute ca un ajutor pentru cei în suferință. Când atingea bolnavi, aceștia se însănătoșeau.

Nu i-a ajutat doar pe cei bolnavi fizic. Se spune că a alungat duhuri rele, a mângâiat oamenii triști și a sprijinit pe cei aflați în necazuri. Pentru aceste fapte, a fost ales episcop în cetatea sa.

Un moment important a fost cel al unei femei din Antiohia, care avea o rană gravă pe piept și nu găsea vindecare la niciun doctor. Zenovie a văzut-o, s-a rugat și a atins rana, iar femeia s-a însănătoșit pe loc.

O altă femeie, soție de dregător, suferea de aceeași boală. Și ea a fost vindecată de Sfântul Zenovie, iar după această minune, atât ea, cât și familia ei, au primit credința creștină și au fost botezați.

Vremuri grele pentru credincioși

La scurt timp după aceste întâmplări, a început o prigoană împotriva creștinilor, în timpul împăratului Dioclețian. În Cilicia a ajuns Lisie, trimis să-i prindă pe cei care nu voiau să renunțe la credință. Mai întâi au fost prinși trei tineri creștini, Claudie, Asterie și Neon, care au fost chinuiți și răstigniți.

Lisie a auzit apoi de Zenovie, episcopul creștinilor, și a trimis soldați să-l aducă. I-a pus în față două opțiuni:

„Nu vreau să intru cu tine în multă vorbă, pentru că ştiu că voi creştinii vorbiţi mult, ci, grăind, îţi pun înainte două lucruri: viaţa şi moartea. Viaţa, dacă te vei închina zeilor, şi moartea, dacă nu te vei închina. Deci să-ţi alegi ceea ce voieşti: sau să aduci jertfă zeilor noştri şi vei fi viu, ba încă te vei bucura şi de cinste de la noi, sau, de vei rămâne în nesupunerea ta, îndată vei fi supus cumplitelor chinuri şi vei muri amarnic”.

Zenovie a răspuns fără să ezite:

„Viaţa cea vremelnică, fără de Hristos, nu este viaţă, ci curată moarte; iar moartea cea pentru Hristos nu este moarte, ci viaţă fără de moarte. Deci mai bine vreau să mor pentru Hristos cu moarte vremelnică şi în veci să trăiesc cu Dânsul, decât să mă lepăd de El pentru vremelnica viaţă şi în veci să fiu chinuit în iad”.

După acest răspuns, Lisie a poruncit să fie bătut și chinuit, iar cei din jur îl batjocoreau, întrebând dacă Hristos va veni să-l salveze.

Un gest neașteptat din partea surorii sale

Când Zenovia a aflat că fratele ei este chinuit pentru credință, a mers la locul unde era ținut. L-a văzut rănit și nu s-a temut să vorbească în fața chinuitorului, mărturisindu-și și ea credința:

„Sunt creştină şi pe acelaşi Unul Dumnezeu şi pe Domnul nostru Iisus Hristos îl mărturisesc, ca şi fratele meu. Deci porunceşte ca să mă chinuie şi pe mine ca pe fratele meu cel iubit, căci acelaşi pahar al patimilor voiesc şi eu să-l beau şi cu aceeaşi cunună să mă încununez”.

Lisie a încercat să o convingă să renunțe, spunând că va îndura rușine și durere. Zenovia însă nu s-a lăsat intimidată și a spus:

„Mai mare ruşine aduce goliciunea sufletească, decât cea trupească, şi mai dureroase sunt muncile cele veşnice, decât cele vremelnice. Deci nu mă îngrijesc de trupeasca goliciune, căci în Hristos m-am îmbrăcat şi nu mă tem de mâinile chinuitorilor, căci cu Hristos m-am răstignit. Fă ce voieşti, o, chinuitorule, nu mă vei întoarce pe mine de la Hristos, Domnul meu”.

Ultima încercare pentru cei doi frați

Lisie a poruncit ca Zenovia să fie bătută, la fel ca fratele ei. Cei doi au fost întinși pe un pat încins și apoi aruncați într-un cazan cu apă clocotită, dar, potrivit relatărilor, nu au pățit nimic și chiar au cântat rugăciuni.

Drumul spre sfârșit

În cele din urmă, Lisie a decis ca Zenovie și Zenovia să fie duși în afara cetății și să li se taie capetele. Cei doi au mers spre moarte cu liniște, s-au rugat împreună:

„Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că ne-ai învrednicit să ne nevoim cu nevoinţa bună, alergarea s-o săvârşim şi credinţa s-o păzim. Deci fă-ne pe noi părtaşi slavei Tale şi ne numără pe noi în ceata celor ce bine au plăcut sfântului Tău nume, că binecuvântat eşti în veci”.

Trupurile lor au fost luate noaptea de un preot și înmormântate cu grijă.

O altă amintire importantă în aceeași zi

Tot pe 30 octombrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Apostol Cleopa, unul dintre cei șaptezeci de Apostoli. Este cunoscut mai ales pentru întâlnirea cu Mântuitorul pe drumul spre Emaus, după Înviere.

Cleopa este legat și de familia Dreptului Iosif, iar fiul său, Simeon, a fost al doilea episcop al Ierusalimului după moartea Sfântului Iacov cel Drept.

În această zi sunt pomeniți și alți sfinți:

• Sf. Mc. Melitina


• Sf. Marcian, Episcopul Siracuzei, ucenicul Sf. Ap. Petru


• Sf. Mc. Alexandru, Cronion, Iulian, Macarie și alți treisprezece


• Sf. Mc. Eutropia


• Sf. Cuv. Iosif, patriarhul Constantinopolului


• Sf. Mc. Asterie, Claudiu, Neon și a surorii lor, Neonila


• Sf. Ap. din cei șaptezeci: Terțiu, Marcus, Iust, care se cheamă și Isus, și Artema


• Sf. Mc. Manuel


• Sf. Mc. Dometie

O moștenire care nu se uită

Pomenirea Sfinților Zenovie și Zenovia aduce în față o viață de bunătate, curaj și credință dusă până la capăt. Ei au renunțat la bogății, au sprijinit pe cei săraci și au rămas statornici în fața încercărilor. Exemplul lor arată că faptele bune și credința merg mână în mână.

Troparul lor spune:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Pentru Sfântul Apostol Cleopa, rugăciunea rămâne scurtă și directă:

Apostole Sfinte, Cleopa, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Ziua de 30 octombrie aduce împreună mai multe amintiri, dar în centru rămân oameni care au rămas credincioși în fața încercărilor. Viețile lor sunt citite și astăzi ca exemple de răbdare, bunătate și hotărâre, cu un mesaj simplu și ușor de înțeles.