Drumul tainic al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou spre inima Bucureștiului

Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, este pomenit pe 27 octombrie, alături de Sfântul Mucenic Nestor și Sfântul Mucenic Lup. Moaștele sale se află astăzi în Catedrala Patriarhală din București.

Pe 27 octombrie, calendarul ortodox îl amintește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bucureștiului. Povestea sa începe într-un sat mic, Basarabov, așezat pe malul Lomului, în secolele XII-XIV.

Viața lui a fost una modestă, dar plină de credință. Nu a mers la școli înalte și nici nu a căutat să practice vreo meserie sau negoț, ci a ales rugăciunea, smerenia și faptele bune. Tocmai acest drum l-a făcut cunoscut, iar amintirea lui a rămas vie până astăzi.

Pași tăcuți spre o viață de rugăciune

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut din părinți săraci, dar credincioși. Încă din copilărie, nu a fost atras de bucuriile obișnuite ale lumii, ci a avut mereu grijă de sufletul său și a dorit să fie aproape de Dumnezeu.

La început, a păzit animalele satului, o muncă simplă pe care a făcut-o cu răbdare. Mai târziu, considerând că toate cele lumești sunt trecătoare, s-a retras într-o peșteră de pe valea Lomului, aproape de o mănăstire. Acolo a primit schima monahală și a ales să trăiască departe de lume.

În acea viață retrasă, a dus o viață aspră. Postea, priveghea și se ruga mult, mai ales noaptea. Toate acestea au fost însoțite de smerenie și credință, iar astfel a ajuns la curăția sufletului și la fapte monahale deosebite.

Când și-a simțit sfârșitul aproape, a mers între două pietre mari, aproape de peșteră, pe malul Lomului. Acolo a trecut la cele veșnice, iar trupul său a rămas multă vreme nevătămat între acele pietre.

Lumină pe malul apei și o descoperire care schimbă totul

După o vreme, apa Lomului a crescut mult și a adus cu ea copaci căzuți, poduri distruse și bolovani. În acea revărsare, pietrele care acopereau trupul Sfântului Dimitrie s-au mișcat, iar moaștele au ajuns în apă.

Au rămas acolo mult timp, până când sfântul s-a arătat în vis unei copile bolnave. I-a spus unde se află și că va fi vindecată dacă părinții ei îl vor scoate din apă. Dimineața, copila le-a povestit părinților visul.

Preoții și sătenii s-au adunat și au mers la locul arătat. Acolo se vedea adesea o lumină, iar localnicii credeau că ar putea fi o comoară. Căutând, au găsit moaștele întregi, strălucind ca aurul.

Moaștele au fost duse în satul Basarabov, iar vestea s-a răspândit repede și a ajuns până la domnitorul Țării Românești, care a trimis oameni să le aducă în țară.

Călătoria se oprește la margine de drum

Trimișii domnitorului au ajuns la Basarabov, au luat moaștele și au pornit spre Țara Românească. Când au ajuns la Ruse, aproape de o fântână, nu au mai putut înainta. Se spune că această oprire a fost o minune.

Nedumeriți, preoții și boierii au pus două junici la carul cu moaște și le-au lăsat să meargă unde vor. Animalele s-au întors înapoi la Basarabov și s-au oprit în mijlocul satului.

Trimișii s-au întors fără moaște și i-au povestit domnitorului ce s-a întâmplat. Atunci, domnitorul a trimis din nou boieri cu bani. În locul unde s-au oprit moaștele, a fost ridicată o biserică în numele Sfântului Dimitrie.

Povești care rămân în amintire

Sunt amintite mai multe minuni legate de Sfântul Dimitrie. Două surori din Cernavodă au vrut să ia o mică părticică din moaște pentru biserica lor. După ce au luat-o pe ascuns, caii nu au mai vrut să plece, oricât au încercat vizitiii să-i urnească.

Femeile s-au întors cu lacrimi, au pus părticica la loc și au cerut iertare. Abia apoi au reușit să plece. Un alt episod îl privește pe monahul Lavrentie, care a încercat să rupă cu gura o părticică din moaște și a rămas fără glas până și-a cerut iertare.

Un drum lung, cu opriri și rugăciuni

Între anii 1769 și 1774, în timpul războiului ruso-turc, armatele ruse au ajuns și la Basarabov, locul unde erau moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou.

Generalul Petru Saltîkov a luat moaștele și voia să le ducă în Rusia. Un credincios, Hagi Dimitrie, l-a rugat să le lase Țării Românești, ca alinare pentru oamenii care au avut de suferit din cauza războiului.

Generalul a fost de acord, iar în 1774, pe vremea Mitropolitului Grigorie al II-lea, moaștele au fost aduse cu mare cinste la București și așezate în biserica mare a Mitropoliei.

După aducerea moaștelor, oamenii au simțit ocrotirea Sfântului Dimitrie. Se spune că nu doar războiul s-a oprit, ci și ciuma care îi speria pe locuitori. De atunci, credincioșii se închină la moaștele sale.

O cinstire care trece dincolo de timp

Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au rămas în București, la Catedrala Patriarhală. Chiar și în vremuri grele, când s-a dorit dărâmarea bisericii și a reședinței patriarhale, moaștele au fost păstrate.

Astăzi, Sfântul Dimitrie este ocrotitorul Bucureștiului, iar ziua de 27 octombrie e un moment important pentru mulți credincioși. Troparul său se rostește cu evlavie:

Troparul, Glas 8: Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

O zi cu semnificații adânci pentru credincioși

Tot pe 27 octombrie sunt pomeniți și Sfântul Mucenic Nestor, cel care s-a luptat cu Lie, și Sfântul Mucenic Lup din Tesalonic, ostaș creștin și slujitor al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Troparul, Glas 4: Mucenicul Tău, Doamne Nestor, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la tine, Dumnezeul nostru; că, având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputinciose îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

După moartea lui Dimitrie, Lup a luat inelul și haina acestuia, înmuiate în sânge, și prin ele a făcut multe minuni. Împăratul Maximian a poruncit ca Lup să fie prins și să i se taie capul. Astfel, el este pomenit împreună cu Nestor, ambii fiind ucenici ai Sfântului Dimitrie.

Tropar, glasul al 3-lea: Izbăvitor al celor robiți te-ai arătat și ai tămăduit pe cei bolnavi, cu haina cea înmuiată în sânge și cu inelul marelui Dimitrie, prin puterea rugăciunilor sale; iar, prin mucenicie, alăturându-te lui Nestor, slăvite Mucenice Lup, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă!

Mineiul pomenește la această dată și pe Sf. Mc. Capitolina și Erotiida, Sf. Chiriac, Patriarhul Constantinopolului, și Sf. Procla, soția lui Pilat.

27 octombrie rămâne, în primul rând, ziua în care credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie cel Nou, iar povestea sa, de la viața smerită din Basarabov la așezarea moaștelor în inima Bucureștiului, este păstrată cu recunoștință și credință.