INCHIDE

Moartea clinică, între știință și mister. Mărturii din Iași

Moartea clinică, între știință și mister. Mărturii din Iași

* oameni readuși la viață după oprirea inimii povestesc experiențe greu de explicat * la Iași, mărturiile religioase se întâlnesc cu întrebările medicinei despre conștiință și moarte

Ce se întâmplă cu omul în minutele în care inima nu mai bate? Unii supraviețuitori ai stopului cardiac descriu lumini puternice, senzația desprinderii de corp sau întâlniri cu persoane decedate. Cercetările medicale confirmă existența unor asemenea relatări, dar nu demonstrează existența vieții după moarte. Și în Iași au fost făcute publice mărturii despre oameni care susțin că au trecut prin moarte clinică.

Ce este moartea clinică și cât poate dura

Moartea clinică este termenul folosit frecvent pentru situația în care circulația sângelui și respirația se opresc, așa cum se întâmplă în stopul cardiorespirator. Spre deosebire de moartea cerebrală, această stare poate fi reversibilă dacă manevrele de resuscitare reușesc.

Când inima încetează să pompeze sânge, creierul nu mai primește suficient oxigen. Persoana își pierde rapid cunoștința, iar riscul leziunilor cerebrale crește odată cu trecerea timpului.

Intervenția imediată, prin compresii toracice și, când este indicată, defibrilare, poate salva viața pacientului. Nu există însă un număr fix de minute în care revenirea este garantată.

Mărturii din Iași despre revenirea la viață

Una dintre relatările publicate în spațiul religios ieșean îi aparține părintelui Calistrat Chifan, de la Mănăstirea Vlădiceni.

Într-o intervenție televizată la un post local, duhovnicul a povestit cazul unei femei de 92 de ani, care ar fi trecut printr-un episod de moarte clinică în urma unei intervenții cardiace dificile, petrecute în anii 1975–1976.

Potrivit relatării preotului, experiența i-ar fi schimbat profund viața, apropiind-o de credință și de practicile religioase. Este însă o mărturie indirectă, fără documente medicale prezentate public care să confirme împrejurările stopului cardiac.

O altă poveste a fost publicată de portalul Doxologia, asociat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în octombrie 2017. Un profesor pensionar relata revenirea tatălui său, bolnav de cancer hepatic, după o perioadă de spitalizare de 18 luni.

Familia a atribuit recuperarea intervenției Sfintei Parascheva. Povestirea menționează și medici din Iași care ar fi examinat ulterior pacientul. Relatarea rămâne o mărturie de credință, nu un caz de resuscitare verificat independent prin documentație clinică.

Ce au descoperit cercetătorii la 567 de pacienți

Un studiu internațional, AWARE-II, publicat în revista Resuscitation în 2023, a urmărit 567 de pacienți care au suferit stop cardiac în 25 de spitale. Dintre aceștia, 53 au supraviețuit până la externare, iar 28 au putut fi intervievați. Unsprezece au relatat amintiri sau percepții asociate perioadei de resuscitare. Șase au descris experiențe considerate transcendente.

Cercetătorii au detectat, în anumite cazuri, activitate cerebrală compatibilă cu procese cognitive chiar și la 35–60 de minute de la începerea resuscitării. Rezultatele nu dovedesc însă că experiențele au avut loc în absența oricărei activități cerebrale.

Lumina, tunelul și senzația desprinderii de corp

Experiențele relatate de supraviețuitori prezintă uneori asemănări: percepția unei lumini intense, senzația de liniște, impresia că își privesc corpul din exterior sau amintiri foarte vii.

Specialiștii investighează rolul oxigenării insuficiente, al modificărilor activității cerebrale și al proceselor de formare a memoriei.

Nu toate persoanele resuscitate își amintesc ceva. Unele descriu experiențe plăcute, altele evocă frică, dezorientare sau imagini tulburătoare.

Pentru medicină, întrebarea centrală rămâne modul în care creierul poate produce sau păstra asemenea percepții într-o situație de suferință fiziologică extremă.

Moartea clinică nu este sinonimă cu moartea cerebrală și nici dovada unei existențe dincolo de viață. Este o urgență medicală din care unii pacienți pot reveni. Mărturiile lor deschid însă o dezbatere încă departe de un răspuns definitiv: unde se termină activitatea creierului și ce poate spune știința despre conștiință? Tania DAMIAN