Povești uimitoare din Calendarul Ortodox 28 octombrie care au schimbat destinul credinței

Ziua de 28 octombrie aduce în atenția credincioșilor mai mulți sfinți importanți: Sfântul Ierarh Iachint, primul mitropolit al Țării Românești, Cuvioasa Teofana Basarab, prima monahie de neam românesc cunoscută în istorie, Sfinții Mucenici Terentie, Neonila și cei șapte fii ai lor, precum și Sfântul Ierarh Firmilian, episcop al Cezareei Capadociei.

Data de 28 octombrie are o semnificație aparte în calendarul ortodox, mai ales pentru cei care urmăresc viețile sfinților pomeniți în această zi. Sunt oameni care au trăit în epoci diferite, dar care au rămas cunoscuți pentru credință, răbdare, slujire și mărturisire.

În această zi sunt amintiți atât ierarhi care au avut un rol esențial în organizarea vieții bisericești, cât și monahi, mucenici și mărturisitori ai credinței creștine. Fiecare are o poveste aparte, iar împreună conturează o pagină importantă din tradiția ortodoxă.

Un început care a schimbat fața bisericii românești

Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești, s-a născut la sfârșitul secolului al XIII-lea. A urmat școli importante pentru acea vreme și și-a desăvârșit pregătirea teologică la Constantinopol, unde a apărat învățătura ortodoxă a isihasmului alături de Sfântul Grigorie Palama.

Prin vrednicia sa, a fost ales mitropolit al Vicinei, după moartea mitropolitului Chiril, în 1358. Vicina, aflată în Dobrogea, era un centru important pentru credința creștină de atunci. Aici, credința în Hristos s-a păstrat vie, potrivit tradiției legate de propovăduirea Sfântului Apostol Andrei.

În perioada păstoririi la Vicina, Sfântul Iachint a avut grijă de eparhia sa, de preoți, credincioși și monahi. Vremurile nu au fost ușoare, fiind marcate de năvălirile tătarilor și presiunile genovezilor, ceea ce a făcut misiunea sa și mai dificilă.

Sfântul Iachint era cunoscut pentru viața curată și pentru rugăciune. A învățat rugăciunea inimii de la monahii apropiați Sfântului Grigorie Palama și îi îndruma pe călugării din mănăstirile eparhiei spre rugăciune neîncetată. Despre sfințenia vieții sale a aflat și voievodul Basarab I Întemeietorul.

Un moment important a venit pe vremea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, care a cerut Patriarhiei de Constantinopol ca Mitropolitul Iachint de Vicina să vină la Curtea domnească de la Argeș. În mai 1359, cu acordul Patriarhului Calist I al Constantinopolului, Sfântul Iachint s-a mutat la Curtea de Argeș.

O mutare care a pus bazele unei noi epoci

Venirea Sfântului Iachint la Curtea de Argeș a fost esențială pentru organizarea bisericească a Țării Românești. Astfel, locul Vicinei a fost preluat de Mitropolia Ungrovlahiei, cunoscută ca Mitropolia Țării Românești, în structura Patriarhiei de la Constantinopol.

Patriarhul Calist I a transmis că toți clericii și credincioșii trebuie să asculte de Sfântul Iachint, ca de un adevărat păstor și părinte. Arhiereul avea datoria să îi învețe pe oameni calea Evangheliei și să-i ferească de învățături străine de Biserica lui Hristos.

Aceste precizări arată rolul pe care Sfântul Iachint l-a avut în apărarea credinței ortodoxe. La acea vreme, influențele din afara Bisericii Ortodoxe erau puternice, iar unii încercau să-i atragă pe credincioși către alte învățături. Prezența lui la conducerea Mitropoliei a fost un sprijin pentru popor.

Sfântul Iachint a întărit credința ortodoxă atât în rândul domnitorului, cât și al boierilor. Unii erau tentați să-și schimbe credința pentru avantaje lumești, dar Iachint a rămas un apărător al credinței și un îndrumător apropiat de oameni.

El s-a ocupat de buna rânduială a vieții bisericești, de hirotonirea unor preoți vrednici și de organizarea vieții monahale. Spre finalul păstoririi sale, în Țara Românească a venit și Sfântul Cuvios Nicodim, cel care a ridicat mănăstirile Vodița și Tismana. Sfântul Iachint a trecut la Domnul în 1372, la vârstă înaintată, după ani de suferință și răbdare.

Troparul, glas 1

Worthy follower of the Dobrogean hierarchs and first among the metropolitans of Wallachia, Holy Hierarch Iachint, you have shown yourself to be a confessor of the true faith, a doer of virtues, and a prayerful intercessor for our souls.

O viață de la curte la liniștea monahală

Cuvioasa Teofana Basarab a fost botezată cu numele Teodora. Era fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești, și sora domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, cel care a obținut recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei.

Viața ei a fost legată și de Bulgaria, unde a fost țarină. Când vremurile i-au devenit potrivnice, s-a retras discret din viața de la curte și a ales calea monahală. Astfel, a rămas cunoscută drept prima monahie de neam românesc menționată în istorie.

Cuvioasa Teofana a fost contemporană cu Sfântul Ierarh Grigorie Palama și ucenică a Sfântului Cuvios Teodosie Isihastul. Legătura ei cu tradiția isihastă o așază într-un context duhovnicesc important al secolului al XIV-lea.

Biserica Ortodoxă Română a canonizat-o la 17 februarie 2022, în Anul omagial al rugăciunii în viața creștinului și a Bisericii. Prin această canonizare a fost recunoscută și evlavia pe care i-o poartă bulgarii și românii din Timoc fostei țarine de la Târnovo.

Troparul, glas 5

Let us all worthily honor now the chosen branch of the Basarabs, who, through her holy life, shone wondrously as a worthy guide of Bulgaria, and, receiving the angelic habit, strove long in vigils and fasting,the Venerable Theophana.

O familie întreagă a rămas statornică în credință

Tot pe 28 octombrie sunt pomeniți Sfântul Mucenic Terentie, soția sa Neonila și cei șapte fii ai lor. Au fost prinși în timpul persecuției împăratului Dioclețian, pentru că mărturiseau că sunt creștini.

Au fost judecați pentru credința lor și supuși la chinuri grele. În cele din urmă, au primit moarte martirică pentru credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Povestea lor rămâne un exemplu de statornicie, mai ales pentru că întreaga familie a mers pe același drum al mărturisirii.

În calendarul zilei este amintit și Sfântul Ierarh Firmilian, un episcop important din Cezareea Capadociei. A trăit în secolul al III-lea și s-a remarcat prin implicarea sa în problemele teologice ale vremii.

Troparul glasul al 4-lea:

Your martyrs, O Lord, in their struggles, received from You, our God, crowns of incorruption. For having Your strength, they overcame their tormentors; they also crushed the powerless boldness of the demons. Through their prayers, save our souls, Christ God.

Un ierarh care a apărat credința în vremuri grele

Sfântul Ierarh Firmilian a fost episcop al Cezareei Capadociei din anul 230 d. Hr. A fost un ierarh instruit și activ, implicat în disputele teologice ale timpului său.

El a condamnat schisma lui Novatian și poziția papei Ștefan al Romei, care accepta botezul ereticilor. A prezidat sinodul din Antiohia, convocat împotriva ereticului Pavel de Samosata. Din scrierile sale s-a păstrat o singură epistolă, redactată în anul 256 și adresată Sfântului Ciprian al Cartaginei. Sfântul Firmilian a trecut la Domnul în anul 268.

Alte nume care întregesc această zi cu semnificație aparte

Mineiul mai menționează, la aceeași dată, și alți sfinți pomeniți de Biserica Ortodoxă. Aceștia completează lista zilei de 28 octombrie și arată cât de bogată este pomenirea liturgică a acestei date.

• Sf. Mc. Chiriac, care a descoperit cinstita Cruce.
• Sf. Mc. Ana, mama Sf. Mc. Chiriac.
• Sf. Fevronia, fiica împăratului Heraclie.
• Sf. Cuv. Atanasie, Patriarhul Constantinopolului.

Privite împreună, aceste pomeniri vorbesc despre forme diferite de credință trăită până la capăt. Unii au fost ierarhi care au organizat viața Bisericii, alții au ales viața monahală, iar alții au primit moarte martirică. Ziua de 28 octombrie rămâne una cu încărcătură aparte în calendarul ortodox, mai ales pentru cei care caută modele de răbdare, curaj și statornicie.